Profesoara Mirela Tanc de la Școala Gimnazială „Oltea Doamna” din Oradea, județul Bihor, a fost anunțată drept câștigătoare a unuia dintre Global Teacher Award 2020, premii ce recunosc un profesor excepțional, care a adus o contribuție remarcabilă profesiei sale. Este dirigintă la clasa a V-a, predă Limba și literatura română, iar într-un scurt interviu acordat Edupedu.ro spune că, deși este una dintre cele mai obositoare perioade din viața sa, bucuria elevilor săi o poartă mai departe.
Cum reușește să colaboreze cu părinții și să-i implice și pe ei în experiența de învățare a copiilor lor? Cum le dă elevilor feedback și feed-forward, astfel încât să construiască fiecare oră și să-i țină captivați în poveste? Iată răspunsurile Mirelei Tanc:
Edupedu.ro: Felicitări pentru premiul obținut recent. Vă rog să îmi spuneți ce înseamnă un premiu la nivel internațional pentru un profesor român care în acest an școlar nu prea a fost la școală, asta însemnând ca școala online a ținut 7 din ultimele 9 luni?
Edupedu.ro: Spuneați acum ceva vreme că e obositor, că școala online și că efortul acesta de a împărtăși din cunoștințele acumulate te stoarce de energie, dar cu toate acestea vă implicați în tot felul de proiecte și observ că sunt și în mai multe domenii. Ce îl determină pe un profesor să învețe și să se implice pentru comunitatea locală și profesională din care face parte?
Mirela Tanc: Da, este extraordinar de obositor să faci de unul singur ceva, să duci singur povara de a face sau nu bine. A fost foarte obositor să lucrezi în sistem hibrid, pentru că nu avem cele necesare. Dar am trecut deja de perioada de acomodare, am depășit greutățile acelei perioade… acum avem altele. ”Dacă vă îndoiați că voi găsi o soluție, vă reamintesc faptul ca sunt dăscăliță (aka magician, constructor, astronaut, orice-vreau-eu )”. Mi-au plăcut tare mult cuvintele învățătoarei Vlai Mona. Cred că ne reprezintă pe noi, dascălii dedicați.
Pe de altă parte, ca să pot avea grijă de elevii mei, trebuie să am grijă de mine, să evit burnout-ul. Ușor de spus, greu de făcut…
De aceea este, pe de o parte, obositor, pe de alta avem cele mai mari satisfacții de la elevii noștri. Uneori mai cedăm și noi, mai ales atunci când nu suntem înțeleși, apreciați, ba chiar sabotați.
Îmi vin în minte cuvintele lui Eminescu din ”Scrisoarea III”: Ce-i mâna pe ei în luptă?
Citește articolul integral pe edupedu.ro
