LECȚIA DE ISTORIE – 29 mai: Căderea Constantinopolului

0
17
La data de 29 mai 1453, într-o zi de marți, a avut loc „căderea Constantinopolului”, adică a capitalei Imperiului Bizantin, în urma asediului armatei turcești condusă de sultanul Mahomed al II-lea, care reușește să străpungă apărarea bizantină și să pătrundă în orașul asediat de mai bine de două luni. Întemeiat în anul 330 de împăratul Constantin cel Mare, orașul Constantinopol a dăinuit mai bine de 11 veacuri, iar în momentul cuceririi sale de către armatele turcești, gloria politico-militară a Imperiului Bizantin era de mult apusă. În plan teritorial, statul bizantin se reducea în anul 1453 doar la oraşul Constantinopol şi la zona din imediata sa vecinătate, restul teritoriului fiind deja cucerit de armata otomană. Marele asediu al Constantinopolului a început în aprilie 1453, iar efectivele modeste ale armatei din interiorul orașului, vor trebui sa facă față impresionantei armate otomane de peste 100.000 de oameni, ce vor folosi pentru prima dată în istorie, tunurile și praful de pușcă la asediul unei cetăți. De la începutul asediului, vor avea loc 14 atacuri ale turcilor asupra cetăţii, puterile occidentale urmărind cu sufletul la gură desfăşurarea evenimentelor, dar nici atunci în ceasul al doisprezecelea, statele europene nu vor dori să întindă vreo mâna de ajutor „fraţilor creştini”. Asaltul final al Constantinopolului a început pe 29 mai, puţin după miezul nopţii, atacurile făcându-se în valuri succesive până în zorii zilei când corpul de elită al ienicerilor turci vor reuși să înfrângă eroica rezistenţă a apărătorilor epuizaţi și vor pătrunde în cetate printr-o poartă lăturalnică ce fusese uitată deschisă, pare-se de către nişte aliaţi genovezi. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit și el în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății, iar după ce au intrat în oraș, turcii au măcelărit o mare parte a populaţiei, jefuind apoi toate bisericile din oraș, inclusiv vestita catedrală Sfânta Sofia, unde ferecăturile din aur şi argint care împodobeau Evangheliile au fost prădate, iar sfintele icoane au fost aruncate în foc. Legenda spune că atunci când turcii au năvălit în sfânta biserică, doi preoți care oficiau divina liturghie, au dispărut pur și simplu din sfântul lăcaș şi vor apărea din nou în ziua în care Constantinopolul va reveni din nou în stăpânirea creștinilor, iar liturghia va fi reluată din momentul în care atunci a fost întreruptă. Jefuirea Constantinopolului a durat trei zile şi trei nopţi, în tot acest timp populaţia orașului fiind masacrată fără milă, iar bisericile și alte lăcașe de cult fiind jefuire şi profanate. În acele zile nefaste a pierit și un mare număr de capodopere ale umanității, în special cărțile rare aflate în marea bibliotecă a orașului și unde se aflau importante lucrări ale antichității, precum cele a lui Aristotel, Platon, Seneca și alții, lucrări care au fost aruncate în foc, rupte în bucăţi, călcate în picioare și distruse de către armata otomană. Astfel, după cucerire, Constantinopolul va deveni capitala Imperiului Otoman sub numele de Istanbul și de aici vor fi coordonate următoarele cuceriri ale otomanilor din Europa și Asia Mică. Din punct de vedere istoric, căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul vechiului Imperiu Bizantin, ci și nașterea unei mari puteri militare, care după ce va cuceri Balcanii va reprezenta un permanent pericol pentru Europa și pentru civilizația creştină în următoarele secole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.