La data de 25 mai 1949 în Plenara Partidului Muncitoresc Român se ia decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră, lucrare de anvergură unde mulți dintre muncitori au fost deținuți politici din închisorile comuniste.
Planuri de a construi acest canal existau încă din secolul al XIX-lea, însă condițiile tehnice ale epocii, au făcut ca o astfel de realizare extrem de dificilă și costisitoare să fie amânată. Ideea însă nu a fost abandonată, astfel că în 1928 academicianul Aurel Bărglăzan avea să facă un studiu referitor la importanța construirii canalului, însă marea criza economică mondială și apoi începutul celui de-al Doilea Război Mondial au făcut ca realizarea lui să fie din nou amânată.
Având o importanță economică deosebită, însuși Stalin sugerase României începerea construcției Canalului, cu ocazia unei vizite făcute de Gheorghe Gheorghiu-Dej la Kremlin în 1948. Însă adevărul era de fapt că Stalin dorea o rută mai rapidă, care să permită trimiterea unor nave sovietice în amonte de Dunăre, în eventualitatea continuării conflictului cu Iugoslavia lui Tito.
Așa se face că după decizia de începere a lucrărilor, canalul va deveni un uriaş lagăr de muncă forţată pentru deţinuţii politici, toţi declaraţi duşmani ai poporului. Astfel, mii de deţinuţi au fost aduşi să muncească la marea construcţie ce se întindea de-a lungul a 65 km între Cernavodă și Constanța, fiind create de asemenea, 14 colonii de muncă, cea mai mare fiind cea de la Poarta Albă, unde se aflau aproximativ 12.000 de deținuți, în special politici. După moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei lui Gheorghiu-Dej din iulie 1953 la Moscova, Hrușciov i-a cerut acestuia să renunțe la lucrările din Dobrogea, întrebându-l ,,la ce le trebuie românilor acel Canal odată ce s-au îmbunătățit relațiile sovieto-iugoslave”.
Astfel se face că, imediat după întoarcerea lui Gheorghiu-Dej la București, s-a întrunit o Comisie Guvernamentală ce a dispus închiderea lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră, lucrări care vor fi reluate după un nou proiect, în 1976 în timpul regimului Ceaușescu. În anii cât s-a lucrat la Canal, pe şantier au muncit sute de mii de oameni, dintre care mulţi şi-au găsit sfârşitul aici, iar dovezile descoperite de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului arată că peste 3000 de deținuți politici au murit la acest Canal, decesul lor nefiind înregistrat în nici un fel de documente.
Lucrările la acest canal au fost finalizate în 1984, atunci când Nicolae Ceauşescu a inaugurat această megalomanică construcție, construcție ce a necesitat excavarea a aproximativ 300 de milioane de metri cubi de sol şi rocă, mai mult cu 25 de milioane decât la Canalul Suez şi cu 140 de milioane mai mult decât la Canalul Panama.
