La data de 24 mai 1819, la Londra, s-a născut Victoria, viitoarea regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, împărăteasă a Indiilor și stăpână a celor 28 de colonii britanice. Părinții Victoriei au fost prințul Eduard, al patrulea fiu al regelui George al III-lea și prințesa Victoria Maria Louise din dinastia Saxa-Coburg-Gotha. Domnia ei de aproape 64 de ani, cuprinsă între 1837 și 1901 a reprezentat cea mai lungă domnie de până atunci a unui monarh britanic, fiind cunoscută sub numele de ,,Epoca Victoriană”, o epocă caracterizată de ample progrese industriale, culturale și politice, ce au determinat expansiunea Imperiului Britanic în întreaga lume. La 20 iunie 1837, la vârsta de 18 ani, Victoria a devenit regină a Regatului Unit al Marii Britanii, ea fiind primul monarh ce a avut reședința permanentă la Palatul Buckingham din Londra. La data de 10 februarie 1840, Victoria se căsătorește cu vărul ei primar, Albert de Saxa-Coburg-Gotha, cu care va avea nouă copii și cu care își va îndeplini cu conștiinciozitate toate îndatoririle regale. În anul 1842, regina Victoria este ținta a trei tentative succesive de asasinat. Astfel, prima tentativă a avut loc la data de 29 mai, când un anume John Francis, cel mai probabil în încercarea de a deveni faimos, a vrut să tragă cu arma asupra reginei, însă arma nu s-a descărcat, iar el a scăpat. A doua zi pe când regina se afla în Catedrala Saint Paul din Londra, Francis a tras din nou însă a ratat ținta, iar ulterior a fost prins de polițiști și condamnat de înaltă trădare și condamnat la moarte. La 3 iulie, la două zile după ce pedeapsa cu moartea a lui John Francisc a fost comutată în detenție pe viață, un alt tânăr, John William Bean a încercat s-o împuște pe regină, dar și de această dată ea scapă nevătămată. Pe plan internațional, regina Victoria a avut un interes deosebit în îmbunătățirea relațiilor dintre Franța și Marea Britanie, iar în acest scop ea a făcut și a găzduit mai multe vizite între familia regală britanică și cea franceză, ea fiind primul monarh britanic care a vizitat un monarh francez de la întâlnirea dintre Henric al VIII-lea al Angliei și Francisc I al Franței din 1520. În decembrie 1861 prințul Albert, soțul reginei, a murit de febra tifoidă, iar Victoria a fost devastată, a părăsit Buckingham-ul, situat în centrul Londrei și s-a refugiat la castelul Windsor unde a intrat în doliu și a purtat negru pentru tot restul vieții. Începând de atunci, Victoria a evitat aparițiile publice și rareori a pus piciorul în Londra în următorii ani, iar această izolare i-a adus numele de „văduva din Windsor”. În 1876, Victoria va deveni și „împărăteasă a Indiei”, acest moment reprezentând apogeul imperiului colonial britanic. La data de 2 martie 1882, Roderick Maclean, un poet nemulțumit de faptul că Victoria a refuzat să accepte una din poeziile sale, a tras asupra reginei pe când aceasta pleca din Palatul Windsor, regina scăpând teafără și de aceasta data. Regina Victoria a murit la 22 ianuarie 1901 și a fost înmormântată cu mult fast la capela St. George de la Castelul Windsor.
