La data de 13 aprilie 1204 a avut loc cucerirea Constantinopolului de către trupele creștine apusene în timpul celei de-a patra Cruciade.
Convocată inițial pentru recucerirea Ierusalimului de la arabi, Cruciada a IV-a a luat sfârșit prin cucerirea și jefuirea centrului ortodoxiei, cum era numit în acea perioadă Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, iar această acțiune a cruciaților catolici a fost văzută de către lumea creștină ca fiind unul dintre actele cele mai josnice făcute de creștinii apuseni după Marea Schismă din anul 1054.
Este limpede faptul că modul în care s-au comportat cruciaţii după cucerirea la 13 aprilie 1204 a Constantinopolului justifică aceste consideraţii deoarece ei au săvârşit fapte de o cruzime şi o bestialitate nemaiîntâlnită.
Ei au ucis fără discernământ bătrâni, femei şi copii, au incendiat orașul, au distrus o parte din el și au luat în robie o mare parte dintre locuitori capitalei Imperiului Bizantin.
Toate aceste fapte au fost făcute cu îngăduința papei Inochentie al III-lea, cel care a aprobat aceste acțiuni și chiar a dat ordine prin care clerul ortodox să constituie ţintă predilectă a Cruciaţilor.
Astfel, episcopii şi clerici ortodocși au suferit chinuri teribile şi au fost măcelăriţi cu o furie ieşită din comun, iar bisericile din oraș au fost batjocorite, inclusiv mare catedrală Sfânta Sofia, care după ce a fost jefuită a fost și incendiată și numai printr-o minune nu a fost și distrusă în întregime.
Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogăţiile Constantinopolului în Apus, unde împodobesc şi astăzi biserici, muzee şi colecţii particulare, iar un centru important în care au fost concentrate aceste bogăţii a fost Biserica San Marco din Veneţia.
Evenimentele din 13 aprilie 1204 de la Constantinopol au făcut ca schisma dintre vestul catolic și estul ortodox să fie completă și ireversibilă și să se păstreze și în zilele noastre, în ciuda unor inițiative ce doresc și astăzi unitatea creștină.
