În fiecare an, la data de 8 martie este sărbătorită Ziua Internaţională a Femeii. Această zi a fost la origini un moment de marcare a emanicipării femeii. La începutul secolului trecut, femeile lucrau majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice şi erau supuse discriminării sexuale şi sociale, fiind şi mult mai prost plătite decât bărbaţii. Au apărut astfel organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas, mai ales în SUA, unde opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare de mentalitate.
Azi, Ziua Internaţională a Femeii a devenit un moment de mulţumire, apreciere şi recunoaştere a eforturilor mamelor, soţiilor, colegelor, tuturor femeilor ce ne înconjoară, cele care ne oferă bucuria vieţii şi motivaţia de a trăi.
Prima Zi Internaţională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 martie 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte state europene, inclusiv România, fiind asociată cu lupta femeilor pentru condiţii mai bune de muncă și pentru dreptul la vot.
Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu.
În urma Revoluţiei din octombrie 1917, Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.
În următorii 50 de ani în multe părţi ale lumii sărbătoarea a fost uitată sau i s-au atribuit alte semnificaţii decât cele ale luptei pentru drepturi femeii: Ziua Mamei sau sărbătorirea primăverii.
În anii ’60 sărbătoarea a fost readusă din nou în prim plan.
Mai multe amănunte sunt prezentate în documentarul realizat de Agenția de presă RADOR:
