Vineri, 29 octombrie, se împlinesc 146 de ani de la naşterea Reginei Maria a României, soţia Regelui Ferdinand I, o femeie frumoasă, inteligentă şi plină de vitalitate, o englezoaică care a simţit şi trăit româneşte ca nimeni alta.
Regina Maria a ajuns să cunoască profund poporul român, cultura, obiceiurile, regiunile rurale şi, mai ales, aspiraţiile româneşti, care au devenit şi ale ei.
Ea s-a implicat activ în viaţa politică, având întâlniri cu miniştri şi diplomaţi, susținându-și fervent punctele de vedere. Înainte şi după izbucnirea Primului Război Mondial, Regina Maria a dedicat cu generozitate timp şi energie, soldaților răniți pe front și bolnavilor de tifos și holeră, a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitale de campanie și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță, primind supranume precum “Regina soldat” sau “mama răniților”.
Regina Maria s-a alăturat, apoi, oamenilor de stat români de pe o poziţie neoficială, la convorbirile de pace de la Paris, rolul ei important în Marea Unire de la 1918 fiind de necontestat.
Fermecătoare şi distinsă, Regina Maria s-a bucurat de-a lungul vieţii de atenţia celor mai importante personalităţi politice şi numai, pe plan mondial.
Regina a continuat să pledeze cauza României și să promoveze valorile țării dincolo de granițe, dragostea pentru România fiind una cu fiinţa sa, până când a fost îndepărtată din viața politică a țării, odată cu preluarea tronului de către fiul său, Carol al II-lea. S-a retras la Balcic sau la Castelul Bran, dându-şi ultima suflare la Castelul Pelișor, casa visurilor sale.
“Şi ne privirăm faţă în faţă, poporul meu şi eu. Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinţe pe lume, căci în acel ceas, scumpii mei români nu aclamau numai o idee, o tradiţie sau un simbol, ci aclamau şi o fiinţă pe care ajunseseră s-o înţeleagă. Străina venită de peste mări nu mai era străină. Era a lor!“, (Reginei Maria a României, fragment din memoriile sale).
sursa: Radio Romania
