Propunerile privind modificarea Constitutiei din partea Societatii Romane pentru Drepturile Omului

0
69

ARTICOLUL 21. Accesul liber la justiţie

Forma actuală:
1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

 

Propunere modificare:

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. O instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, va hotărî, dupa o judecată echitabilă, în mod public şi într-un termen rezonabil asupra temeiniciei cererii ori acuzaţiei în materie penală îndreptate împotriva sa.

(2) Orice hotarâre judecătorească va putea fi examinată, sub toate aspectele, de către o instanţă superioară. Când hotărârea este pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinarea acesteia se va face de aceeaşi instanţă, în condiţiile legii.

(3) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. În materie civilă, taxele de timbru se vor achita după soluţionarea cauzei pe fond, şi nu va putea depăşi 6 salarii minime pe economie.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite. Arbitrajul şi modalităţile alternative de soluţionare a litigiilor se pot exercita în condiţiile legii.

Argumentare:

După cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, simpla consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin constituţie, a “dreptului la acces la o instanţă” nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiţie trebuie să fie asigurat, în consecinţă, în mod efectiv şi eficace.

În acest sens, apreciem necesar, a fi reglementată prin constituţie că, dreptul la acces nu se limitează la dreptul de a angaja un proces, ci include dreptul de a obţine “judecarea” cererii sale, ce constă în tranşarea pe fond a litigiului existent în faţa unei instanţe.

Este necesară reglementarea constituţională a trei principii după care să se desfăşoare activitatea de judecată, anume, echitabilitatea acesteia, în mod public şi într-un termen rezonabil. Cât priveşte obligativitatea desfăşurării activităţii de judecată “în mod public” aceasta corespunde nevoii sociale actuale, fiind “periculos” a rezerva anumite faze ale procesului “în modalităţi nepublice”. Dimpotrivă, milităm pentru “o publicitate efectivă a sedinţelor de judecată”, aceasta fiind o modalitate de înlăturare a arbitrarului şi abuzului, cât timp, întreaga activitate, afară de anumite etape, să fie supusă cenzurii publice.

Consacrarea constituţională a principiului dublului grad de jurisdicţie, constituie un progres incontestabil, reprezentând atât o garanţie pentru justiţiabil  în contra abuzurilor care ar putea să apară în activitatea unui judecător cât şi o recunoaştere a faptului că judecătorii pot greşi în opera lor de aplicare şi interpretare a legii. Controlul judiciar efectuat de către instanţa superioară trebuie să fie unul devolutiv, anume, în limita a ceea ce s-a cerut în primă instanţă şi a ceea ce s-a atacat, provoacă o nouă judecată în fond, fără restricţii în privinţa administrării probelor.

Limitarea taxei de timbru, în materie civilă, la nivelul a şase salarii minime pe economie, reprezintă o garanţie a liberului acces la justiţie, cunoscut fiind faptul că, nivelul taxei de timbru, reprezintă o adevărată „frână” în cele mai multe cazuri de a accede la justiţie. În plus, apreciem echitabil ca plata taxei de timbru se face numai în cazul în care, pricina a fost soluţionată pe fond (dar nu pe excepţii) şi la finalul acestei judecăţi, câtă vreme este considerat în chiar practica CEDO, drept un „impozit pe justiţie”.

 

ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Forma actuală:

–      Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Propunere de modificare:

–      Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.

 

Argumente

–          Deşi, drepturile şi libertăţile, trebuiesc să fie exercitate în mod liber de către titularul acestora, totuşi, faţă de împrejurarea că acestea se exercită în raporturi sociale, deci, în acelaşi spaţiu cu ceilalţi, pe de o parte exercitarea nu trebuie să “încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi” şi deopotrivă, să se circumscrie sferei de ordine publică şi bunelor moravuri.

Dreptul la apărare

ARTICOLUL 24

Forma actuală:

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

Propunere de modificare:

(1)                    Dreptul la apărare este garantat. În orice cauză, cu excepţia celor în care asistenţa de către un avocat este obligatorie, instanţa, când apreciază necesar, poate lua măsuri pentru asigurarea asistenţei uneie dintre părţi de către un avocat.

(2)                   Orice persoană are dreptul să fie asistată ori reprezentată de un avocat, afară de cazul în care legea prevede altfel.

 

Argumente:

–      În afară de cazurile în care legea prevede asistenţa obligatorie (ex. penal) se întâlnesc situaţii în practică, când, deşi este imperios necesară asistenţa unei persoane de către un avocat, totuşi, datorită lipsei resurselor financiare, astfel de persoane sunt în imposibilitate de a accesa serviciile unui avocat. În asemenea situaţii nereglementate de lege, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate lua măsuri pentru asigurarea asistenţei judiciare.

–      Orice persoană trebuie să aiba dreptul de a fi asistată şi/sau reprezentată de un avocat în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale,

 

CAPITOLUL IV   Avocatul Poporului

 

Propunere:

  • Precizarea clară a rolului şi atribuţiilor avocatului poporului

Propunem:

Avocatul Poporului veghează la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români, străinilor sau apatrizilor aflaţi pe teritoriul României, în relaţiile acestora cu autorităţile române cât şi, a modului în care acestea asigură protecţia cetăţenilor români aflaţi în străinătate, potrivit art. 17.

Avocatul Poporului poate media diferendele apărute între puterile statului şi contribuie la asigurarea ordinii publice şi bunelor moravuri, potrivit legii.

 

  •  Vezi ARTICOLUL 17 “Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.”

www.srdo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.