Astăzi, 18 mai, la ora 11.30, comunitatea din Mangalia își va lua rămas-bun de la unul dintre cei mai iubiți profesori de Limba și Literatura Română, Ionel Dumitrescu. Trupul neînsuflețit al profesorului este depus la Capela Bisericii Sfinții Mina și Pantelimon, unde cei care l-au cunoscut și apreciat sunt invitați să îi aducă un ultim omagiu.

Joi, 16 mai, a fost o zi tristă pentru comunitatea noastră, vestea morții domnului profesor Ionel Dumitrescu aducând multă durere și tristețe. Cunoscut pentru dedicarea sa în educație și cultură, profesorul Dumitrescu a influențat nenumărate vieți prin munca și pasiunea sa. Alături de Gheorghe Todor, el a fost organizator al Târgului Estival de Carte, un eveniment de referință pentru oraș.

Anunțul dureros al trecerii în neființă a fost făcut de fiul profesorului, Andrei Dumitrescu, joi dimineața:
Cu inima grea vă anunț că tatăl meu iubit a plecat dintre noi. Pentru cei ce doresc să își ia rămas bun, va fi depus mâine la capela Bisericii de Lemn Sfinții Mina și Pantelimon de lângă spitalul Mangalia, începând cu ora 10:00. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, la ora 11:30.
Vă mulțumim pentru sprijinul și gândurile bune în aceste momente dificile.
Cu dragoste și recunoștință,
Andrei
”.

Zeci de mesaje de condoleanțe au fost postate pe rețelele de socializare, reflectând impactul profund pe care Ionel Dumitrescu l-a avut asupra celor din jur.

Colectivul profesoral al Liceului Teoretic „Callatis”: ”Colectivul profesoral al Liceului Teoretic „Callatis” anunță trecerea în neființă a profesorului Ionel Dumitrescu, unul dintre cei mai apreciați profesori din orașul nostru, oraș pe care l-a iubit foarte mult.
Om de litere, spirit liber, creator de frumos, domnul profesor a dovedit mereu că omul sfințește locul. Nu de puține ori, am considerat că locul domnului profesor ar fi fost între marii critici, între oamenii din cercetare în lumea academică, dar el a ales să rămână aici, la malul mării, locul care îi aducea atâta liniște și bucurie.
Deși în ultimii ani a avut de trecut numeroase obstacole din cauza sănătății, mereu a revenit la școală optimist și dornic să păstreze legătura cu elevii și colegii de cancelarie, ducându-și vocația la capăt până în momentul în care a ieșit la pensie.
Tot așa îl vom aminti și noi – plin de viață, cu surâsul pe buze, mereu cu o vorbă bună. Diminețile erau mai vesele când, pe holurile liceului, îl întâlneai pe domnul profesor, îmbrăcat în costum, dar cu o cravată colorată, câteodată pictată cu personaje din desenele animate, care îndulcea sobrietatea ținutei și îi conferea acea unicitate a omului genial.
Odihnă veșnică, domnule profesor! Drum în lumină, căci lumină ați fost și dumneavoastră pentru mulți dintre noi!”

Adina LOZINSCHI:Membrii Clubului Artelor „Solteris” anunță cu profundă tristețe plecarea prematură dintre noi a distinsului profesor IONEL DUMITRESCU.
Un om de o vastă cultură, făcând parte din elita dascălilor din Mangalia, prețuia limba și literatura română și era nelipsit la evenimentele culturale. A reușit să transmită numeroaselor generații de elevi dragostea pentru lectură, importanța valorilor naționale din literatură, să le formeze deprinderile de a se exprima corect verbal și în scris în orice situație.
Un rol esențial l-a avut la Târgurile de Carte intitulate „Carte la nisip”, ani la rând cele mai așteptate momente. Printre invitații de marcă la Mangalia a fost și bunul său prieten, scriitorul Mircea Cărtărescu, dar și mulți alții.
Limbajul său elevat (chiar neînțeles pentru cei cu nivel intelectual scăzut), sinceritatea și modestia, atașamentul său față de nobila profesiune de a fi la catedră, scrierile sale nepublicate, dar împărtăsite nouă, toate acestea ne vor lipsi.
Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Angela Soare: Fiecare intalnire cu dvs, domnule profesor, mi-a schimbat viata. Din prima secunda cand ne-am intalnit, am invatat cate ceva. Va plimbati cu scriitorul Florin Iaru pe strada si erati atat de concentrat in conversatie, incat straluceati, literalmente.
Cel mai frumos moment al vietii mele alaturi de dvs, a fost noaptea magica in care scriitorul Mircea Cartarescu citea fragmente din ‘Solenoid’ in fata Casei de Cultura din Mangalia. Nici greierii nu mai greiereau… era o liniste profunda… se auzea doar vocea de magician a literaturii romane. Si noi, norocosii, puteam fi martori la o asemenea clipa, datorita dvs. Ne-ati adus cultura la usa: ‘Poftim, invatati!’.
Nu am apucat sa va spun, cat erati in viata, cat de mult v-am iubit si respectat! Va sunt datoare cariera mea si o buna parte din apucaturile bune ale vietii: lectura obligatorie, atentia la detalii fine, libertatea de imaginatie…
Si acum ma invatati o alta lectie: viata e scurta, nimic nu e mereu acolo, la indemana.
Pentru mine, veti ramane, mereu, Mentorul! Am incercat, de multe ori, sa descifrez zambetul dvs – ca un catharsis – am vrut sa ajung la bucuria dvs de a fi strabatut de literatura si fine ironii critice. Cata naivitate!
Sper doar ca, dincolo de stele, veti putea citi in liniste, fara zbaterile vietii marunte si suferintele cotidiene!
Ramas bun, Domnule Profesor!
Eleva dvs, Angela Soare

Sorin Sebastian Cristian: ”Eu sunt convins că noi, oamenii, am devenit așa cum suntem în prezent, datorită întâmplărilor, evenimentelor și mai ales oamenilor care și-au pus ampenta, într-un fel sau altul, asupra noastră! Ei bine, în afara de membrii familiei, primul om care a contat cu adevarat în educația mea a fost “dirigu”, din școala generală. Unii îi mai spuneau și “profu’ de română”…. După muuuulți ani am aflat că prin cancelarie i se mai spunea și “Grasu’..”, tocmai pentru ca era un tip slabuț… Îmi aduc aminte de pauzele dintre ore când nu ieșeam afară din clasă și ne provoca la tot felul de jocuri-concurs de locuțiuni adverbiale sau complemente de timp, mod sau loc… Îmi aduc aminte de duminicile petrecute la școală , la meditații ( date gratuit, nu cum se face în zilele astea…). Îmi aduc aminte și de zilele petrecute la practică, la muncile câmpului, cum era atunci, și îmi aduc aminte și de “excursiile” din timpul vacanțelor de vară , la plajă sau la piscină, la “Balada”.
Acum câțiva ani am reîntâlnit acest OM deosebit, după mai bine de trei decenii… Aceeași privire, același zâmbet, aceeași gândire profundă, elevată!Dacă astăzi sunt un om bun, și cred că în timp am făcut mai multe lucruri bune decât rele, în mare măsură, în foarte mare măsură, dacă se poate spune așa, a fost și datorită lui “dirigu”!

Și îmi mai aduc aminte de ceva… În ultima oră de curs, în clasa a 8-a, un OM stătea în fața noastră și ne mulțumea, cu ochii înlăcrimați, pentru cei 4 ani minunați petrecuți împreună și mai ales pentru că în acei 4 ani el a învățat să fie profesor si diriginte… și noi am invățat să fim elevi!
Parafrazându-l un pic de Creangă, aș putea spune… Nu știu alții cum sunt, cum simt, dar eu, când mă gândesc la copilăria mea, nu pot spune decât că am iubit și respectat enorm acest om, pe “dirigu”!
Drum lin printre stele, domn’ profesor!”

Gina Daniela Badea: ”Așa îmi amintesc de dumneavoastră, de-abia ieșit din facultate, venit din București la școala noastră din Mangalia, la clasa a V-a B, poate singurul profesor pentru care ridicarea tonului nu a avut niciodată loc în procesul de predare, și totuși, câtă liniște era la orele de limba română…

Și-mi amintesc de dumneavoastră ori de câte ori îi aud folosind greșit mai mult ca perfectul, și le dau nota patru în mintea mea când îi aud zicând ”plecasei” în loc de ”plecaseși”, ”întristasei” în loc de ”întristaseși”, ”mâhnisei” în loc de ”mâhniseși”, ”lipsisei” în loc de ”lipsiseși”…
Dumnezeu să vă primească în Raiul Lui, domnule profesor!”

Ana Ardeleanu: ”Pentru mine, Ion (Ionel) Dumitrescu a fost nu numai un profesor dedicat, dar, mai cu seamă, un autentic om de cultură, fin observator a ceea ce este cu adevărat valoros într-o creație literară.
A prezentat Târgul Estival ”Carte la nisip”, timp de 25 de ani, alături de Gheorghe Todor, inițiatorul Festivalului. A avut privilegiul să prezinte cele mai mari nume ale literaturii române, printre ele fiind și reputatul scriitor Mircea Cărtărescu, o prezență permanentă în cadrul acestui Festival.
Ca redactor șef al ziarului ”Mangalia”, a scris despre importante evenimente culturale care se desfășurau, mai cu seamă, în perioada estivală.
M-am bucurat de atenția domniei sale și am avut privilegiul să scrie, cu multă generozitate, despre o parte din volumele de poezie pe care le-am publicat.
Îi voi fi mereu recunoscătoare!
Un suflet minunat s-a înălțat la cer. Drum lin!
Sincere condoleanțe familiei!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.