– Florine, tu îți iei băieții și mergeți între cele două hale. Faceți tot ce puteți ca să opriți extinderea incendiului. Flăcările nu trebuie să ajungă la silozuri. Dacă ajung acolo, doar Dumnezeu ne mai poate salva. Nu cred că trebuie să vă spun ce înseamnă explozia celor două silozuri. Pe noi nu ne mai luăm în calcul, gândiți-vă la viețile celor care locuiesc în apropiere!
La puțin timp după ce a primit acest ordin, Florin și-a poziționat oamenii astfel încât să poată opri propagarea incendiului.
Undeva între cele două hale, deși fumul era destul de dens, se putea vedea o pisică întinsă între niște stive de paleți de lemn care ardeau.
– Domnule maior, acolo e o pisică. Cred că e intoxicată cu fum, i-a spus un pompier lui Florin.
– Pune țeava de apă pe mine și dă-mi să mă leg cu o cordiță. O să mă strecor printre paleți, sper să nu se prăbușească.
– Vă asigurăm, fiți fără grijă.
După câteva minute, Florin solicită prin stație oxigen.
– Este vreun pompier rănit?
– Nu, nu… avem o pisică intoxicată cu fum. Rog pe cineva de la SMURD să vină la sectorul nostru de intervenție.
După ce a lăsat pisica în grija colegilor, Florin s-a întors la echipajul lui.
– Cum este?
– Pe aici nu se mai propagă. Îl avem sub control. Acum stingem și paleții.
Florin s-a uitat înspre ei, se prăbușiseră. Locul de unde a salvat pisica era acoperit de lemnele care ardeau.
– Vă rog să-mi spuneți că trăiește, a transmis Florin prin stație.
– Vă raportez că trăiește. Totul este în regulă, i-a răspuns colegul de la SMURD.
Oare câți dintre noi și-ar risca viața pentru a salva pe cineva sau ceva?
Ei, pompierii, o vor face mereu!
Și chiar dacă exista un pericol iminent să explodeze cele două silozuri cu efecte inimaginabile asupra tuturor, au găsit resurse să salveze orice suflet care era în pericol.
Cu respect, admirație și prețuire pentru fiecare dintre voi, cei care cu viața voastră o apărați pe a noastră!