La data de 29 decembrie 1933, primul ministru Ion Gheorghe Duca a fost asasinat pe peronul gării din Sinaia de trei legionari membri ai „Gărzii de Fier”. Aflat în permanentă adversitate cu regele Carol al II-lea pe care-l socotea un aventurier de duzină, Duca și-a menţinut atitudinea împotriva restaurației carliste, chiar și după ce a devenit prim-ministru în noiembrie 1933. Format la „şcoala politică” a lui Ionel Brătianu, Duca a avut o ascensiune fulminantă în cadrul politicii românești, deținând funcțiile de ministru al educației între 1914-1918, ministru al agriculturii între 1919-1920, ministru al afacerilor externe între anii 1922-1926, ministru al afacerilor interne 1927-1928 și prim-ministru al României în 1933. A fost unul dintre teoreticienii de elită ai liberalismului românesc, sintetizând în numeroase lucrări principiile doctrinei liberale din România din perioada interbelică. Ion Gheorghe Duca a fost desemnat prim-ministru în noiembrie 1933, iar prima misiune a cabinetului său a fost aceea de a organiza alegerile generale, el luând însă și măsuri privind suprimarea presei legionare şi scoaterea în afara legii a Legiunii Arhanghelului Mihail, organizație de orientare național fascistă înființată de Corneliu Zelea Codreanu. Această măsura a stârnit mânia legionarilor, care au hotărât să-l asasineze, lucru care s-a și întâmplat în seara zilei de 29 decembrie 1933 pe peronul gării din Sinaia. El a fost asasinat de o echipă de trei legionari numiți „Nicadori” din care făcea parte Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica, care juraseră să-l asasineze pe Duca pentru arestarea mai multor membrii legionari și pentru scoaterea Legiunii în afara legii. Astfel, în ziua de 29 decembrie 1933, după întrevederea avută cu regele la Castelul Peleș, prim-ministrul I.G. Duca soseşte în gara din Sinaia la orele 21:55 și se îndreaptă spre vagonul ministerial ce trebuia să-l ducă la București. Însă înainte de a urca în vagon, a avut loc o explozie cu un nor mare de fum de la o petardă aruncată în calea lui Duca, moment în care legionarul Nicolae Constantinescu a tras o rafală de cinci gloanțe, ce l-au lovit pe prim-ministru în cap, acesta murind pe loc. Asasinii au fost prinși și condamnați inițial la muncă silnică pe viață, însă ei aveau să fie omorâți, sub pretextul fugii de sub escortă, împreună cu comandantul legionar Corneliu Zelea Codreanu, în noiembrie 1938, în timp ce erau transferați de la penitenciarul din Râmnicu Sărat la penitenciarul Jilava.
