Sfinții Constantin și Elena sunt prăznuiți de către Biserica Ortodoxă în fiecare an la data de 21 mai , dată la care peste 1.7 milioane de români își sărbătoresc ziua onomastica.
Trebuie amintit că împăratul Constantin cel Mare a fost împărat al Imperiului Roman între anii 306 și 337 și, imediat ce a venit la putere, a pus capăt persecuțiilor creștinilor în teritoriile sale, impunând toleranță faţă de aceştia.
Legenda spune că în toamna anului 312, în ajunul luptei de la Pons Milvius cu rivalul sau Maxențiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, ce avea inscripționat următorul mesaj: „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei birui”. De asemenea, pe timpul nopții dinaintea bătăliei, lui Constantin i s-a arătat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut să pună semnul crucii pe steagurile soldaților săi, urmând ca acest semn să-i asigure protecția divină în bătălie.
Constantin a procedat întocmai și a câștigat bătălia, iar impresionat de aceste semne, a dispus încetarea persecuțiilor împotriva creștinilor, cărora le va da dreptul de a se întruni și de a-și exercita credința.
Viziunile pe care le-a avut Constantin, i-au schimbat cursul vieţii şi au determinat ca în februarie 313 el să proclame Edictului de la Milano prin care se acordă libertate religioasă deplină creștinilor, cărora li se anulau toate hotărârile anterioare luate împotriva lor și se retrocedau bisericii creștine lăcașurile de cult și posesiunile confiscate de împărații precedenți. Voința lui Constantin cel Mare de a susține creștinismul s-a văzut și din alegerea unei noi capitale pentru a pleca din Roma, orașul în care templele, monumentele și aristocrația aminteau și păstrau vechea religie păgână.
Astfel, el hotărăște să întemeieze noua reședință imperială la Constantinopol, oraș ce va fi inaugurat în anul 330 în prezența sa și care va deveni cel mai mare oraș al Imperiului Roman de Răsărit, ce va dura până în 1453, când Constantinopolul va fi cucerit de turcii aflați sub conducerea lui Mahomed al II-lea.
În anul 337, împăratul Constantin s-a îmbolnăvit și atunci a decis să treacă cu adevărat la creștinism, dorind să fie botezat de episcopul de Cezareea. Moare la scurt timp după aceea, la 22 mai 337 în Duminica Rusaliilor și este înmormântat cu mare fast în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Meritele lui Constantin în sprijinul și libertatea acordată creștinismului au fost recunoscute de către Biserica creștina, care l-au trecut în rândul sfinților alături de mama sa, împărăteasa Elena, o femeie foarte pioasă și credincioasă, care se spune că ar fi descoperit în timpul unui pelerinaj la Ierusalim, crucea pe care ar fi fost răstignit Iisus Hristos.
