La data de 20 august 1968, trupe sovietice și ale altor patru state membre ale Tratatului de la Varșovia și anume: Polonia, R.D.G, Ungaria și Bulgaria, au pătruns în Cehoslovacia, pentru a pune capăt procesului de reforme inițiat de noua conducere cehoslovacă în frunte cu Alexander Dubcek. Romania nu numai că nu a participat la aceasta invazie, dar a și condamnat în termeni duri această intervenție a statelor comuniste, iar în dimineața zilei de 21 august, în fața sediului CC al fostului P.C.R. s-a adunat o mulțime impresionantă. Era prima dată când la o asemenea manifestare participau nu numai cei convocați în mod obișnuit, ci și oameni de diferite convingeri, veniți din proprie inițiativă, pentru a-și exprima opoziția față de această intervenție. Nicolae Ceaușescu a rostit o cuvântare în care a calificat pătrunderea trupelor celor cinci state socialiste în Cehoslovacia drept „o mare greșeala și o primejdie gravă”, declarând că nu exista nici o justificare pentru o intervenție militară în treburile interne ale unui alt stat. Astfel, condamnarea intervenţiei trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovaci, a fost momentul de glorie al lui Nicolae Ceauşescu, care și-a câştigat prin aceasta simpatia Occidentului, dar şi încrederea propriului popor. La această situație din Cehoslovacia se ajunsese după ce în ianuarie 1968, şefia comuniştilor cehoslovaci a fost preluată de Alexander Dubcek, care a adoptat un program de acţiune reformist, dând naştere la ceea ce a rămas în istorie drept „Primăvara de la Praga”. Programul cuprindea printre altele: libertatea presei şi a cuvântului, libertatea de mişcare, limitarea poliţiei secrete, existenţa mai multor partide politice, federalizarea ţării şi orientarea spre o colaborare mai bună cu Occidentul. Desigur că aceasta atitudine a Cehoslovaciei nu era pe placul Moscovei, care a dispus intervenția militară în această țară pentru apărarea comunismului, iar planul trupelor invadatoare era să ocupe punctele strategice ale ţării reprezentate de televiziune, radio și a redacţiilor principalelor ziare pentru a face o propagandă împotriva noilor reforme, apoi să convoace Comitetul Central şi Adunarea Naţională pentru a alege o nouă conducere de partid şi un nou guvern în Cehoslovacia. Astfel, peste 500 tancuri sovietice şi peste 50.000 de soldaţi din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Polonia, Republica Democrată Germană şi Ungaria, au avut sarcina de a pedepsi „ieşirea din front” a Cehoslovaciei. Pe durata intervenției armate, un număr de 72 de cehoslovaci au fost uciși, sute au fost răniți și mai multe mii au fost arestați. Alexander Dubcek a cerut populației să nu opună rezistență armată de teama unor represalii a trupelor invadatoare. Dar chiar dacă a făcut apel la calm, Dubcek a fost arestat împreună cu alți membri de partid susținători și dus la Moscova într-un avion militar sovietic, fiind eliberat abia peste doi ani.

LECȚIA DE ISTORIE – 20 august: Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.La data de 20 august…

Publicată de Lecția de istorie pe Joi, 20 august 2020

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.