La data de 18 august 1944, în timpul unei lupte aeriene deasupra localității Viperești din județul Buzău, avionul pilotat de către căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu, a fost doborât, fiind copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului.
Alexandru Șerbănescu a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de Al Doilea Război Mondial , iar în momentul căderii era pilotul cu cel mai mare număr de victorii aeriene ( peste 50) din Forțele Aeriene Regale ale României.
Cel ce avea să devină eroul aviator Alexandru Șerbănescu s-a născut în anul 1912 în Colonești, județul Olt, fiind al treilea copil din cei șase ai soților Alexandru și Maria Șerbănescu. Urmează școala primară în satul său natal, apoi gimnaziul la Iași, iar din 1927 devine elev la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, liceu pe care îl absolvă în anul 1931. În continuare se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu. Termină această școală în anul 1935 cu gradul de sublocotenent și este repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte Brașov unde își arată aptitudinile militare, primind aprecierea comandanților.
În anul 1938 este avansat la gradul de locotenent, iar între anii 1939 și 1940 urmează cursurile teoretice de zbor la Școala de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea”. Acumulând peste 150 ore de zbor și obținând brevetul de pilot de război este repartizat ca instructor de zbor la Școala de Ofițeri pentru Aviație Ghimbav.
La 22 iunie 1941 (data intrării României în cel de al Doilea Război Mondial), Alexandru Șerbănescu este mobilizat la Grupul 9 Vânătoare, grup nou înființat. În anul 1942, împreună cu Grupul 9 Vânătoare pleacă pe frontul de la Stalingrad unde va avea peste avea 25 de victorii omologate, fiind cel mai bun pilot român, ceea ce i-a adus recunoașterea și din partea aviației germane fiind decorat cu Crucea de Fier de mareşalul von Richthofen, comandantul Flotilei a IV-a Aeriene germane.
Având în vedere aprecierile elogioase ale Comandamentului Flotei IV Aeriană germană, privind vitejia în luptă a piloţilor români din Grupul 9 Vânătoare, a propus aviatorilor care luptaseră în acest grup, de a face parte din cea mai de elită unitate a aviaţiei de vânătoare germane, Flotila 3 Udet. Germanii urmau să le pună la dispoziţie aviatorilor români un număr de 20 de avioane de vânătoare noi de tipul Me-109 G4, cu întreaga dotare. Aviatorii români au fost primiţi cu respectul cuvenit de întreaga comandă a flotilei Udet, iar germani au adus pentru fiecare pilot român câte o ladă inscripționată cu gradul şi numele complet al fiecăruia, ladă ce conţinea numeroase lucruri, de la la costumul de zbor de iarnă încălzit electric, cască de zbor cu radio, până la set de hărţi şi uniforme. Însă toate erau uniforme germane, astfel ca a apărut o situaţie excepţională, deoarece aviatorii români trebuiau să poarte uniforma aviaţiei germane. Alexandru Şerbănescu a fost cel care s-a opus și, la îndemnul său, niciun aviator român nu a acceptat să îmbrace o altă uniformă decât aceea a Forţelor Aeriene Regale Române. După două zile de aşteptare tensionată, prin dispoziţia specială venită de la Înaltul Comandament German, comandantul flotilei i-a anunţat pe aviatorii noştri că au primit aprobare să poarte uniformele româneşti. Imediat piloţii români s-au prezentat pe aerodrom, unde aşteptau cele 20 de avioane Messerschmitt 109 G 4, dar cu însemnele armatei germane. Piloţii români erau puşi iarăşi în faţa unei situații inacceptabile și din nou Şerbănescu s-a adresat comandantului Flotilei şi l-a informat că avioanele, chiar dacă fuseseră primite în dar, aparţineau armatei române şi în consecinţă, aparatele de zbor nu puteau să îndeplinească misiuni de luptă sub însemnele armatei germane. După alte trei zile, comandantul flotilei le-a comunicat piloților românii: „Cu toată opoziţia forurilor de decizie ale Flotilei de Vânătoare , însuşi mareşalul Hermann Goring a ordonat ca pe avioanele românilor să se vopsească imediat însemnele şi culorile Aviaţiei Regale Române”.
În anul 1944 Alexandru Șerbănescu va deveni comandant al Grupului 9 Vânătoare și va fi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. În 5 aprilie reîncep bombardamentele executate de forțele aliate e asupra obiectivelor strategice și economice românești. Primul raid de proporții, cunoscut sub numele de Operațiunea Tidal Wave, a avut loc la 1 august 1943, când, în jur de 177 de bombardiere americane B-24 Liberator au participat la operațiunea de atacare a instalațiilor petroliere de pe Valea Prahovei.
La data de 18 august are loc un nou raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane, iar piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc pentru a riposta. În dreptul Brașovului piloții români întâlnesc o patrulă de 60 Mustanguri, cu care se angajează în luptă, dar în scurt timp piloții români sunt copleșiți. Alexandru Șerbănescu este lovit și cade în dreptul localității Viperești de pe Valea Buzăului.
Astfel, avea să se sfârșească unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români, unul dintre așii aviației românești, ce a avut cea mai frumoasă activitate de război, totalizând 590 de misiuni de luptă, 235 de lupte aeriene și peste 50 de avioane doborâte.
