La data de 17 iulie 1918, din ordinul lui Lenin, a fost asasinat ultimul țar al Rusiei, Nicolae al II-lea Romanov. După abdicarea forțată a țarului Nicolae în luna martie a anului 1917, Guvernul provizoriul al Rusiei a decis să-i țină pe fostul țar și pe familia sa închiși în reședința imperială de la Petersburg, iar odată cu izbucnirea Revoluției din Octombrie și cu venirea la puterea bolșevicilor conduși de Lenin, țarul și familia imperială vor fi mutați într-un oraș controlat de Armata Roșie și anume, Ekaterinburg.
Dar temându-se că o parte a armatei, rămasă fidelă țarului, va cuceri orașul și-l va elibera pe Nicolae, temnicerii bolșevici ce-l păzeau pe țar, la ordinul lui Lenin, vor lichida întreaga familie imperială. Astfel, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, un pluton de execuție condus de Iacov Iurovski, va împușca pe ultimul țar al Rusiei Nicolae II-lea și pe familia sa, inclusiv pe țareviciul Alexei grav bolnav, precum și pe câțiva servitori care îi însoțiseră pe țar în exilul forțat.
După ce au fost împușcați, trupurile lui Nicolae și ale familiei sale au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit Patru Frați din apropierea reședinței imperiale, iar în dimineața următoare, când zvonuri despre locul în care se aflau trupurile celor din familia regală au început să se răspândească, bolșevicii conduși de Iurovski au ridicat cadavrele celor asasinați pentru a-i ascunde în altă parte.
Astfel, ei au luat cadavrele și le-au aruncat într-o groapă comună săpată lângă un drum de căruțe părăsit aflat lângă Șoseaua Kroptiaki la circa 19 km nord de Ekaterinburg, după care au mascat locul, stivuind traverse de cale ferată deasupra gropii comune.
Secretul asupra execuției și a locului îngropării familiei imperiale a fost foarte bine ascuns și numai după dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991, trupurile romanovilor au fost localizate, identificate și exhumate în mod oficial.
