La data de 13 iulie 1866 a fost promulgată prima Constituţie a României, alcătuită după model belgian și rămasă în vigoare, cu unele revizuiri, până în anul 1923. Această Constituție a fost adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă dintre constituțiile României și considerată una dintre cele mai democratice din Europa acelui timp. Constituţia din 1866 a consacrat din punct de vedere juridic caracterul indivizibil al statului român, care din acel moment a primit numele oficial de România. De asemenea, este de remarcat faptul că la data promulgării acestei constituții ţara noastră se găsea încă sub suzeranitatea Imperiului Otoman, dar cu toate acestea, prin adoptarea şi promulgarea acestei legi fundamentale, România devenea primul stat constituţional din Europa de sud-est. Această Constituție adoptată la data de 13 iulie 1866 prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, precum și un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar. Această Constituție a fost legea care a permis transformarea României în monarhie constituțională, ereditară pe linie coborâtoare directă din bărbat în bărbat, prin ordinul de primogenitură și cu excluziunea perpetuă a femeilor de la conducerea statului. Această Constituție a fost prima Constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, ce făcea abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a marilor puteri europene. De asemenea, promulgarea Constituției oferea cadrul adecvat pentru evoluția statului român pe baze moderne, ea fiind primul act prin care România a oferit libertăți și drepturi egale pentru cetăţenilor săi.
foto credit: familiaregala.ro