La 12 ianuarie 1878 a avut loc Atacul de la Smârdan, operaţiune militară de mare importanță a armatei române pe teatrul de război din Balcani, ce va permite încă o dată recunoașterea importantei sale participării la războiul ruso-turc din 1877-1878 și care va contribui decisiv la obținerea independenței de stat a României. Astfel, ca urmare a cererii venite din partea armatei ruse pentru anihilarea trupelor otomane care acţionau în partea nord-vestică a Bulgariei, armata română a primit misiunea de a cuceri Vidinul, important centru de comunicații ce asigura accesul spre interiorul Peninsulei Balcanice, centru ce beneficia de suportul a trei puncte de rezistenţă foarte bine întărite din punct de vedere logistic și anume Tatargikul, Vidinul și Smârdanul. Comandantul corpului de armată română din această zonă, generalul Mihail Cerchez, decide cucerirea Smârdanului cu orice preț, astfel că la data 12 ianuarie 1878, ordonă colonelului Ioan Codruţ, comandantul Regimentul 6 Dorobanți, să înceapă atacul asupra puternicei redute Smârdan. Potrivit instrucţiunilor, atacul s-a declanşat după încheierea celei de-a treia salve a bateriilor de artilerie şi a constat în înaintarea regimentului sub ploaia de gloanțe, până la aliniamentul trupelor turceşti. Dând dovada de mare vitejie ostașii Regimentului 6, ajutați fiind și de şarja de cavalerie a Regimentului 8 Călăraşi, atacă la baionetă și cuceresc reduta Smârdan, deschizând astfel drumul cuceririi Vidinului. Această victorie de la Smârdan, alături de cele de la Plevna, Grivița și Rahova, va încheia participarea victorioasă a armatei române la Războiul ruso-turc din 1877-1878 prin care România și-a câștigat independența de stat.
