Lecția de Istorie – 11 iunie: Naționalizarea mijloacelor de producție din România

La 11 iunie 1948, în Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din România, a fost adoptată Legea cu privire la naționalizarea principalelor întreprinderi industriale din țară. Începând din 1945 şi până în 1948, în România se parcurseseră toate etapele premergătoare marilor reforme comuniste, iar după abdicarea forțată a Regelui și proclamarea Republicii Populare Române și după înfăptuirea reformelor agrară şi cea monetară, la jumătatea anului 1948 a venit rândul naționalizării principalelor mijloace de producție. Astfel, a fost creată o comisie ministerială ce avea ca obiectiv controlul asupra materiilor prime, producției și desfacerii produselor și care a trecut la inventarierea întreprinderilor particulare, industriale, comerciale și de transport. Odată cu adoptarea legii nr. 119 din 11 iunie 1948 se naționalizau toate bogățiile subsolului, uzinele siderurgice, fabricile prelucrătoare de metale, șantierele navale, întreprinderile din domeniul industriei carbonifere, din domeniul industriei petroliere și de gaze naturale și lista continuă așa până la întreprinderile din industria alimentară, textilă, chimică ori cele producătoare de bunuri de larg consum. Astfel, au fost trecute în patrimoniul statului peste 9.000 de întreprinderi industriale, iar câteva luni mai târziu, controlul statului s-a extins și asupra unităților de sănătate, asupra clinicilor, spitalelor și farmaciilor, asupra unităților social-culturale, precum teatrele și cinematografele și asupra locuințelor particulare. Tot în iunie 1948 a fost creat și Comitetul de Stat al Planificării, organism destinat planificării centralizate a economiei naționale, iar întreaga elită politică și culturală a României a fost practic eliminată din viața publică, nemaiavând dreptul să-și exercite profesiile, fiind persecutați, arestați, mulți dintre ei murind în închisorile comuniste.