Dorul
La margine de clipă,
Pe-o frunză călătoare,
Cu zbateri de aripă
Fecund tremurătoare,
Sălăşuieşte dorul,
Prezenţă diafană
Ce îşi urmează zborul
Ghidat de-un vârf de pană.
În paşi de balerină
Ce cucereşte scena,
Cu graţii de felină
Ce îşi supune vremea,
Se-aşează la fereastră
Şi mă priveşte-n ochi,
Sădind la mine-n glastră
Sămânţă de deochi.
El pleacă mai departe,
Căci are-o listă lungă,
Iar până peste noapte
Mai trebuie să ajungă
La mii de alte chipuri
Sortite-a fi privite
Şi-a scoate din nisipuri
Iubiţi… pentru iubite.
Mihai Manolescu s-a născut la 30 Mai 1969, în Bucureşti. Este absolvent al Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr din Bucureşti (promoţia 1988) şi al Facultăţii de Maşini şi Utilaje pentru Construcţii din Bucureşti (promoţia 1993).
Începând din anul 2014 apare în mai multe publicaţii din ţară şi din străinătate, dintre care amintim revistele Confluenţe Literare (Bucureşti), Omniscop (Craiova), Convorbiri literare (Iaşi), Observatorul (Canada), Clipa (SUA), Gazeta Românească (Italia) şi Occidentul Românesc (Spania).
Debutul editorial are loc în anul 2015, printr-o selecţie de poezii publicate în volumul 13 al antologiei „Simbioze lirice” al editurii Anamarol, pentru ca în acelaşi an, tot la editura Anamarol, să vadă lumina tiparului prima sa carte, volumul de versuri intitulat „Între liric şi satiric”.
Selecţii din materiale sale apar ulterior şi în următoarele antologii:
– Simbioze lirice – volumul 14, editura Anamarol 2015
– Limba noastră cea română, editura Olimpias 2015
– Carmen – volumul VIII, editura Anamarol 2017
– Metamorfoză – volumele 4 şi 5, editura Anamarol 2019
– Oameni, fapte şi idei – volumul 5, editura Anamarol 2019
– Verba volant, scripta manent – volumul 20, editura Anamarol 2019
Referitor la volumul „Între liric şi satiric”, scriitorul Constantin Stancu scria în recenzia sa „Normalitatea lirismului şi umorului”, publicată în numărul nr. 3(87), din luna martie 2016 al publicaţiei Vatra veche:
„Mihai Manolescu este un poet sincer. Volumul ne prezintă într-un limbaj direct viaţa bărbatului la 35-40 de ani în stilul vintage. Poeme în stil vechi şi, totuşi, valoroase, ceva atins de ani, cu valoare sentimentală şi eleganţă, un neologism la modă, fără explicaţii în dicţionarul limbii române, cu adresă exactă pentru noua generaţie dornică de nou, fără a abandona valoarea aceea unică pusă de mireasma timpului. Fără complexe, comunică în direct stările sale, pune umor în versuri, preferă stilul clasic. Ne reaminteşte de perioada clasică a literaturii: Topârceanu, Minulescu, Cincinat Pavelescu. Este un răspuns al generaţiei tinere la direcţia postmodernistă şi la arta urâtului practicată în ultima perioadă în literatura română.
Prin umor, prin candoare, prin bucurie el exprimă stări, fapte, vremuri, oameni… Simplitatea sa ascunde un moralist bine temperat, un iubitor sincer al frumosului, al iubirii. Linia directă dintre scriitor şi cititor este mereu deschisă, poetul priveşte amuzat la anotimpuri, insecte, drame, iubiri imposibile sau reale, are un mesaj pentru fiecare. Un suflet deschis, cu energii nebănuite, cu ochiul atent pe esenţe şi pe aparenţe în acelaşi timp, cu zâmbetul pe buze. Se mişcă dezinvolt printre idei şi teme, lipseşte angoasa poetului căzut în mijlocul unor drame fără sfârşit. Editura Anamarol îl girează cu entuziasm şi multă sinceritate. Mizează pe atracţia pe care o exercită poetul asupra cititorului, pe umor, pe bucuria de a redescoperi lumea frumoasă a poeziei în stil clasic. Versul curge simplu, continuu, nu sunt metafore abisale, sunt priviri libere într-o lumină de aprilie cu pomi înfloriţi.
…Este un poet delicat, atent la cele din jur, la evenimentele zilnice. Rutina devine motiv de ironie, de umor, de evadare din stresul zilnic, din anonimatul ritualului necesar. Da, el evadează cu nonşalanţă, cu bucurie, cheamă la fericire într-o lume alambicată. Ochii poetului nu văd dramele, văd partea lirică, arta este un mod de a întoarce spatele urâtului care tinde să invadeze spaţiul nostru spiritual.
…Oferă cititorilor săi un lirism special, nu neapărat original sau care să atragă atenţia prin exagerări la modă. E de stil vechi pentru vremuri noi, complicate, vremuri care tânjesc după romantism, umor, libertate într-o lume normală. El nu ocoleşte problemele, le abordează cu umor şi autentică sinceritate, abrupt şi pe drumul cel mai scurt…”
