Cercetașii Mangaliei

Motto: “Aventura este limitată doar de imaginaţia umană.”
“Singur poţi visa,
În doi putem vorbi,
Împreună putem acţiona !” (Baden Rowell)

CERCETĂŞIA a fost fondată, la începutul sec. al XX-lea, în războiul cu burii din Africa de Sud, de către Robert Stephenson Smith Powell, general britanic, născut la 22.02.1857, în Anglia.
După cum acesta avea să afirme, calităţi precum inteligenţa practică, spiritul de observaţie, curajul, caracterul nu pot fi învăţate la şcoală, ci prin viaţa trăită nemijlocit în natură, în câmp.
Ca fost președinte al Cercetașilor din Mangalia, acum, la pensie, încerc un sentiment de tristețe, gândindu-mă că nimeni, dar absolut nimeni, la nivel central, cum ar fi Ministerul Educației, nu realizează cât de importantă este această preocupare pentru scoaterea copiilor și a tinerilor din marasmul prezentului, când noianul întrebărilor despre rostul lor în familie, într-o colectivitate sau societate îi copleșește.
Nimeni nu le sare în ajutor, iar demersurile, în acest sens, ale unor persoane lipsite de vreun interes, indiferent de natura lui, întâlnesc fie piedicile birocratice, fie financiare, fie chiar simpla indiferență, dacă nu cumva chiar invidie.

A fost nevoie de multă dăruire și tenacitate, din partea unor entuziaști, în majoritate cadre didactice, dar și din alte domenii, pentru a reînvia mișcarea cercetașilor români, aici, la malul mării. Mai ales că perspectivele ar fi putut fi și încă mai sunt deosebite. Tabere de instruire și pregătire a acestora, mai ales pe perioada verii, s-ar fi putut organiza, cu un minim de efort, date fiind disponibilitățile de locații și de procurare sau închiriere a unor corturi și echipamente sportive, de la diferite asociații, instituții sau unități militare existente.
Începuturile le-am făcut noi, în sediul din str. Oituz, nr. 3, teren moștenit de la tatăl meu, Ninu I. Constantin, acordat acestuia „pe viață”, pentru a-și construi o casă, demolată, ulterior, prin 1980. Cum cele 11-12 medalii și decorații încununau jertfa sa pe câmpurile de luptă ale armatei române, pe ambele fronturi din ultimul Război Mondial, chiar Primăria Mangalia a găsit cu cale să aprecieze activitatea sa cu acordarea titlului de „Cetățean de onoare al orașului”, în 2013. (Poate și pentru faptul că, după îndepărtarea din armată, în 1956, la insistența consilierilor sovietici, pentru deținerea „Crucii de Fier”, viața sa a continuat, ca civil, cu eforturi deosebite de administrator pe marile șantiere din țară, obiective industriale de maximă importanță pentru economia patriei, precum Hidrocentrala de la Bicaz, Combinatul Chimic de la Ișalnița, Combinatul Siderurgic de la Galați, Podul Giurgeni-Vadu-Oii sau noile ferme de piersici și struguri, pentru export.)
Am beneficiat, bineînțeles, mai ales de aportul membrilor de familie (cu o oarecare tradiție cazonă), ce aveau deja contact cu elevii, precum soția, Ninu Elena, sau fratele, Ninu Emil-Corneliu, amândoi profesori titulari la Colegiul Economic, dar și de dăruirea altor dascăli de școli, precum dna învățătoare Florea, dl profesor de Istorie Antohi Gheorghe (Școala Gimnazială Nr. 5 „Gala Galaction”), dnele profesoare Angela Soare, Elena Mușat și Covaci Mihai (Școala Gimnazială Nr. 2 „Sf. Andrei”) sau a unor sufletiști, precum dl Soare Cornel, polițist de frontieră.
A fost greu, foarte greu !
Trebuia să facem și documentare, să și contactăm persoane și localități cu preocupări similare.
Cum activitatea noastră a început să fie cunoscută la nivel local, extinzându-se, de la excursiile în aer liber, la cea de îngrijirea a unor spații din oraș, cum au fost acțiunile de strângere a deșeurilor de pe plajă sau de pe dig și din incinta portului turistic, cu timpul, s-a reușit și procurarea unor uniforme specifice, în care membrii organizației de cercetași au putut să se facă remarcați, cu ocazia depunerii de flori la monumentele existente.
Amintirile curg în voie, estomparea lor fiind împiedicată de păstrarea unor imagini mult nouă dragi, așa cum au fost cele din Rezervația de la Hagieni, unde deplasarea s-a făcut cu mijloace proprii, cele din excursia la mausoleul din Mărășești și la „Monumentul Cercetașului” din Tecuci (împreună cu participanții la prima ediție a concursului „Eroul din familia mea”, din iunie 2011) sau cele de depunere a unor coroane de flori la „Monumentul Eroilor” din Piața Republicii a orașului, la festivitățile închinate eroilor, de Ziua lor, a Armatei sau cea de 1 Decembrie, Ziua Națională a României.
Desigur că au fost și momente dificile, în mobilizarea unui număr cât mai mare de copii. Au știut s-o facă, însă, într-un mod exemplar, fie diriginții și învățătoarele amintite mai sus, fie chiar liderii acestora, așa cum au fost …
La polul opus, penibilă, prin dimensiunea ei, a fost situația în care un primar, al cărui nume nu doresc să-l menționez aici, a întors din drum microbuzul acestei instituții, într-o proiectată excursie de mult promisă, chiar când i se făcea alimentarea. Nu am putut înțelege nimicnicia acestuia, cu atât mai mult cu cât a fost sprijinit chiar de noi să acceadă în acest scaun, devenind astfel, ulterior, dintr-un cvasinecunoscut, un deputat de pachet, cu promisiunile uitate, bineînțeles, din perioada campaniei
Mangalia își are tradiția ei și trecutul glorios, în ceea ce privește antrenarea acestui segment juvenil în pregătirea pentru viață, pentru slujirea intereselor unei comunități din care tinerii înșiși fac parte.
Așa se face că trebuie amintit câte ceva din istoria mișcării Cercetășiei în România.
”Prima unitate de cercetaşi a apărut în ţara noastră în anul 1913, din iniţiativa şi sub conducerea colonelului Grigore Berindei. Din anul următor, numeroasele unităţi create s-au constituit în ASOCIAŢIA “CERCETAŞII ROMÂNIEI“, fundamentată pe principiile şi metoda de educare a copiilor şi tinerilor iniţiate de Baden Powell. Legalizată în 1915, primul mare comandant a fost desemnată Alteţa Sa Regală, Principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea), fiind înscrisă în Biroul Mondial Scout, din Londra.
În timpul participării României la Primul Război Mondial (1916-1918), au funcţionat două tabere de cercetaşi, la Soleşti-Vaslui şi la Sculeni-Iaşi. Printre primii cercetaşi, care au contribuit la înfăptuirea României Mari, s-au numărat cercetaşa Ecaterina Teodoroiu şi cercetaşul General Ieremia Grigorescu.
În perioada interbelică, au activat în cadrul acestei mişcări Mircea Eliade, Grigore Antipa, Ion Al.Brătescu-Voineşti, George Călinescu, Tudor Arghezi, Principesa Ileana a României, Principele Nicolae, fraţii Mina şi Nicolae Minovici, I.I.C.Brătianu, Ion Raţiu ş.a. Prima tabără s-a desfăşurat la Braşov, în 1919, la Cheile “Stâncile lui Solomon“, apoi, la Sinaia, în 1922, an în care se participă şi la Conferinţa Mondială de la Paris, unde s-a numărat printre primele 30 de ţări membre fondatoare ale Mişcării Mondiale SCOUT.
În ţară, prima Jamboree Naţională a avut loc la Sibiu, în 1930, iar cea mai mare, la Mamaia-Constanţa, în 1934, avându-l, în comitetul de organizare, pe primul-ministru de atunci, George Tătărescu.
Din păcate, în anul 1937, “Asociaţia Cercetaşii României“ a fost desfiinţată de către regele Carol al II-lea, care dispune înglobarea copiilor şi a tinerilor într-o altă organizaţie de masă, “Straja ţării“.
După 1990, ideile cercetăşiei au fost reluate, reînfiinţându-se “ASOCIAŢIA CERCETAŞILOR DIN ROMÂNIA“, care îşi schimbă numele, în 1993, în ORGANIZAŢIA NAŢIONALĂ “CERCETAŞII ROMÂNIEI“, când este primită, ca membru cu drepturi depline, în OMMS, marea familie a asociaţiilor cercetăşeşti din lume.”
În Mangalia, germenii CERCETĂŞIEI apar la ŞCOALA GENERALĂ NR. 5 “GALA GALACTION“, în 2003, având printre iniţiatori cadre didactice, precum George Ninu, Lidia Bleandă, Ion Vlădoiu, Erhan Cheamil, Elfride Chiriac, Mircea Zaharia, iar, la Colegiul Economic Mangalia, din 2005, începutul îl face profesorul Emil-Corneliu Ninu. Iată numele celor 11 elevi ai clasei a XI-a A (dirig. Ninu Elena), care se aflau pe lista cercetasilor liceeni: Așchelean Adrina- Adrina, Mihai Ana-Maria, Toma Roxana, Vasilache Laura, Oprea Diana, Voicu Oana, Chesnoiu Andreea. Ulterior, dl Covaci Mihai, profesor și director al Școlii Gimnaziale Nr. 2 „Sf. Andrei”, reușește să mobilizeze cadre didactice, precum Angela Soare, Elena Mușat, și câțiva elevi, frumos îmbrăcați în uniforme.
În final, aș vrea să subliniez, pe această cale, una din legile cercetașului, a „temerarului” în sine: “Noi, temerarii, suntem chemaţi să descoperim lumea şi să ne descoperim, răspunzând provocărilor vârstei noastre!“

Autor: George Ninu