În 9 iunie 1818 a avut loc primul zbor al unui balon cu aer cald deasupra Bucureștiului; aerostatul a fost numit “bășica lui Vodă Caragea”.
Sunt 203 ani de când Domniţa Ralu a stăruit pe lângă al său tată, Vodă Caragea, spre a aduce la București o ”drăcovenie” zburătoare. La 9 iunie 1818, un balon sferic se ridica deasupra Bucureștiului sub privirile domnitorului ţării, Ioan Vodă Caragea, a fiicei sale, prinţesa Ralu, dar și a mii de bucureşteni, care-l denumesc rapid „băşica lui Vodă Caragea”.
Ascensiunea balonului a reprezentat primul zbor realizat în „spaţiul aerian” al ţării noastre.
“De față fiind și domnul Caragea și o mie de oameni adunați, a fost adusă o bășică rotundă ce avea într-însa un buriu (butoiaș) cu spirt de 5 vedre, prins cu meșteșug, și, dându-se foc spirtului, ca să încălzească aerul dinlăuntru, bășica s-a înălțat în slăvi cât de abia se mai vedea și a căzut în apă în satul Cățelu.” (Almanahul “Sțiință și tehnică”, 1985)
“Când au aprins fitilul, balonul a început a se ridica în aer, de pe locul înalt unde fusese altădată curtea lui Alexandru Vodă Ipsilanti, la deal de Mihai Vodă; curtea arsese şi locului i s-a zis de către norod „Curtea Arsă”. Băşica s-a înălţat drept în sus şi părea un mare işlic boieresc legănându-se în văzduh. În lumina scăzută a înserării, fitilul aprins lucea ca un luceafăr. După ce a plutit o vreme, băşica a căzut în satul Căţelul, la vale de Bucureşti, prin preajma Dudeştilor.” a scris un martor pe o carte a mănăstirii Govora.
“Săltarea băşicii lui Caragea” avea să rămână, multă vreme, singurul eveniment de acest gen din regiune. Abia pe la 1834, după înscăunarea lui Mihail Sturdza ca domn al Moldovei, Iaşiul vedea un aerostat plutind.
