Sărbătorită în fiecare an la 23 ianuarie, această zi are scopul de a promova importanța scrisului de mână într-o lume modernă și de a reaminti oamenilor de arta unică și personală pe care o reprezintă fiecare trasătură a pixului pe hârtie.
23 ianuarie a fost aleasă pentru că este ziua de naștere a lui John Hancock, cel care a devenit notoriu datorită semnăturii sale, deosebit de lizibile și de interesante, de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Istoria scrisului de mână este strâns legată de dezvoltarea limbajului uman și de transmiterea cunoștințelor de-a lungul generațiilor. De-a lungul secolelor, diferite culturi au dezvoltat stiluri de scris distincte, transformând scrisul de mână într-o formă de artă în sine. De la elegantele caligrafii chinezești la cele expresive ale artei gotice europene, fiecare trăsătură a scrisului de mână poartă cu ea nu doar cuvinte, ci și o poveste și o cultură.
Scrierea a apărut în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, în zona Mesopotamiei, fiind considerat un pas uriaş în evoluţia omenirii, care a putut astfel să transmită cunoştinţele generaţiilor viitoare. Secolul vitezei marchează însă trecerea la un alt nivel.
În ciuda avantajelor tehnologiei, există o conexiune profundă între procesul de a pune pixul pe hârtie și activarea creativității noastre. De multe ori, scrisul de mână devine o formă de meditație și introspecție, oferindu-ne un moment de liniște într-o lume mereu în mișcare.
”Scrieti! Puneți pe hârtie tot ce visați, puneți gânduri, idei, provocări, soluții, emoții, trăiri, amintiri… Scrieți cu orice și pe orice, numai scrieți! Scrisul de mână este o mângâiere a sufletului.”, este mesajul dnei Maria Cazacu, profesor la Școala Gimnazială Nr.1 Mangalia.
