La 22 ianuarie 1952, la Bucureşti, era înfiinţat, la iniţiativa Anei Aslan, primul institut de geriatrie din lume, având ca obiect de activitate cercetări de gerontologie clinică şi asistenţă medicală a vârstei a treia.
Institutul a fost primul cu acest profil din întreaga lume, şi a fost un exemplu de organizare, recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru toate institutele similare înfiinţate ulterior.
Primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii 1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări clinice și experimentale. Rezultatele acestui studiu fac obiectul lucrării „Novocaina – factor eutrofic și întineritor” publicată împreuna cu Prof. C. I. Parhon în 1955. Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul este prezentat pentru prima dată lumii medicale internaționale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel.
Gerovital H3, medicamentul creat de Ana Aslan, este cel mai longeviv medicament geriatric din lume, ceea ce ii reconfirma si in prezent valoarea terapeutica. Folosit in metoda de tratament Ana Aslan (brevet detinut de Insititut), Gerovital H3 intervine in mecanismele naturale de degradare de la nivel molecular precum si in cele proprii bolilor cronice degenerative care apar concomitent inaintarii in varsta.
La Institutul de Geriatrie, Ana Aslan a iniţiat şi dezvoltat conceptul de „profilaxie a îmbătrânirii”, manifestând o preocupare consecventă pentru soarta bătrânilor abandonaţi de familii, pentru care refuză să perceapă taxe de cămin. Îndrăzneala ei avea să o coste 1.500.000 de lei – în condiţiile în care rezultatele cercetărilor ei aduseseră venituri anuale de circa 17.000.000 de dolari, statului român -, bani ce îi sunt imputaţi de către organele de partid.
Remarcabilele sale descoperiri în profilaxia şi terapia bătrâneţii au avut un mare impact asupra lumii medicale şi a opiniei publice internaţionale, multe celebrităţi din întreaga lume trecând pragul doamnei Aslan pentru a beneficia de tratamentele ei inovatoare: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Pablo Neruda, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, generalul de Gaulle sau Iosip Broz Tito.
Remarcabilul nostru om de ştinţă a fost membră a Academiei de Ştiinţe din New York, a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială, membră de Onoare a Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative, membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie, a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile şi peşedinte al Societăţii Române de Gerontologie.
Pentru rezultatele sale de excepţie a primit numeroase premii şi distincţii, cum sunt, în anul 1952, Premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard”, prestigioasă distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii – pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei mondiale -, Merito della Republica al Italiiei, titlul de Cavaler al Ordinului Palmas Academica din Franţa, titlul de Profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Braganza Paulista, din Brazilia, sau Citizenship International Award – Filipine.
În România, realizările sale au fost recompensate cu Meritul Științific Clasa I – în anul (1967) şi cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I, la 8 aprilie 1970, „pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră”.
După mai mulţi ani în care a fost hărţuită în justiţie, de către aceleaşi autorităţi comuniste care o omagiaseră cu ani în urmă, este achitată, însă această nedreptate precum şi o boală incurabilă (cancer la colon), i-au adus sfârşitul, la doar cinci luni de la încheierea procesului, la 20 mai 1988, la vârsta de 91 de ani, în ziua Înălţării Domnului.
