Marți, 14 februarie, se împlinesc 135 de ani de la inaugurarea Ateneului Român, una dintre cele mai reprezentative clădiri ale Capitalei, cu valoare de simbol.
Clădirea Ateneului Român a fost construită între 1886 şi 1888, după planurile arhitectului francez Paul L. Albert Galleron, la iniţiativa unui grup de intelectuali, în frunte cu dr. Constantin Esarcu, V.A. Urechia, Nicolae Kretzulescu ş.a., care îşi propuseseră să dăruiască Bucureştiului o sală încăpătoare, destinată manifestărilor muzicale de înaltă ţinută artistică.
Fondurile pentru ridicarea acestui edificiu au fost strânse prin subscripţie publică reprezentând răspunsul la faimosul apel ”Daţi un leu pentru Ateneu”.
În elaborarea proiectului de construcţie, arhitectul francez i-a avut alături pe marii arhitecţi ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino. Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încât să se poată folosi fundaţia deja turnată a unui manej al “Societăţii Ecvestre Române”.
Lucrările au început la 26 octombrie 1886 şi au continuat până în 1897, însă clădirea Ateneului Român a fost inaugurată la 14 februarie 1888. Aici şi-a desfăşurat activitatea Societatea “Ateneul Român” înfiinţată în 1863 de naturalistul Constantin Esarcu, unul dintre cei mai fervenţi iniţiatori şi susţinători ai acţiunilor culturale de la acea vreme. A fost fondatorul şi altor societăţi, precum “Societatea Amicilor Instrucţiunii”, “Filarmonica”.
În 1895, după plecarea arhitectului Albert Galleron, lucrarea a fost continuată de arhitectul Leonida Negrescu care a executat aripa posterioară a clădirii, folosită mult timp ca pinacotecă.
Construită în stil neoclasic, clădirea Ateneului Român este, prin varietatea materialelor, feroneria şi decoraţia interioară bogată, policromă, un exemplu reuşit de îmbinare a clasicismului cu spiritul eclectic francez de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Cupola Ateneului a fost proiectată de inginerul Elie Radu, forma circulară a sălii Ateneului fiind determinată de existenţa fundaţiilor executate pentru destinaţia iniţială a construcţiei. Decoraţiile au fost realizate de italianul Napoleone d’Este şi germanii Kubles, N. Schwalbach şi F. Elsner, iar fresca circulară, din sala de concerte, îi aparţine pictorului Costin Petrescu din Piteşti. Realizată între 1933-1939, aceasta este lată de 3 metri şi lungă de 75 de metri şi se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.
Clădirea are aspectul unui templu ionic cu şase coloane frontale şi două laterale. Marele hol circular de la intrare este înconjurat de 12 coloane dorice care susţin sala de concerte. Patru scări monumentale în spirală, de tip baroc, din marmură de Carrara, formează balcoane la etajul intermediar şi fac legătura cu sala de concerte acoperită cu cupola decorată policrom şi anexele (birouri, săli de repetiţii, cabine pentru solişti şi dirijor etc.). Acoperişurile celor patru scări formează mici cupole care înconjoară cupola mare (28,5 m diametru) înălţată pe un zid circular străpuns de 20 de ferestre.
După o serie de transformări (1924-1928, arhitect I. Fonescu), clădirea Ateneului Român a adăpostit expoziţii, un cinematograf şi o bibliotecă, pentru ca după 1958 să devină sediul Filarmonicii de Stat ”George Enescu”. Ateneul Român a găzduit prima ediţie a Festivalului Internaţional “George Enescu” care s-a desfăşurat între 4 şi 22 septembrie 1958.
O orgă a fost instalată în 1939, în urma ajutorului material al marelui compozitor George Enescu (1881-1955). De asemenea, o serie de îmbunătăţiri tehnice i-au fost aduse, în special, după cutremurele ce au avut loc de-a lungul anilor, dar şi în urma bombardamentului din 1944, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Între anii 1966-1967 au avut loc mai multe modificări, între care: introducerea aerului condiţionat, refacerea tavanului, redistribuirea lojilor. Există aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter şi două rânduri circulare cu 52 de loji, şi o lojă centrală, la mijloc) aranjate în forma anticelor amfiteatre greco-romane.
În sala mare a Ateneului s-a întrunit, la 29 decembrie 1919, cea dintâi Cameră a Deputaţilor a României Mari, care a ratificat unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România moment istoric care avusese loc la 1 decembrie 1918.
În grădina din faţa Ateneului Român se află statuia poetului naţional Mihai Eminescu, executată în bronz de sculptorul Gheorghe Anghel.
O serie de ample lucrări de restaurare şi consolidare, care s-au întins pe durata mai multor ani, au fost demarate după 1990, sub acelaşi îndemn ”Daţi un leu pentru Ateneu”. O mică parte a costului lucrărilor a fost suportată de Ministerul Culturii, restul fondurilor fiind strânse de Filarmonica ”George Enescu”.
Inaugurarea noii clădiri restaurate a Ateneului Român a avut loc la 27 august 2003, prilej cu care, în holul central a fost dezvelită o placă de marmură care evoca momentul.
Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, sub cod LMI B-II-m-A-18789, fiind un monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală.
sursa: Radio România
