În fiecare an, la data de 28 februarie, aniversăm Ziua Protecţiei Civile din România, dată la care, 
în anul 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aproba „Regulamentul de funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene” având ca scop „limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului”.
Prin prevederile sale detaşează apărarea pasivă de apărarea activă. Acest moment este considerat data de naştere a protecţiei civile în România. Conceptul de protecţie civilă a evoluat de la „apărare pasivă” la „apărare locală antiaeriană” în 1952, apoi apărarea locală antiaeriană îşi schimbă denumirea în apărare civilă în anul 1978, iar în anul 1994 apare în mod oficial denumirea de „protecţia civilă”.
În octombrie 1996, se aprobă Legea protecţiei civile în care sunt stipulate atribuţiile acestor structuri. În prezent, Protecţia Civilă este reglementată prin Legea 481/2004 republicată în 2008.
Protecţia Civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
Astăzi, atribuţiile protecţiei civile sunt îndeplinite de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele judeţene şi constau în: identificarea riscurilor existente în diferite zone; informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă şi regulile de comportare; organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă; alarmarea populaţiei despre iminenţa pericolului; înlăturarea efectelor negative ale dezastrelor şi asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor armate etc.
La aniversarea celor 82 ani, protecţia civilă, prin structurile sale, reprezintă un garant generator de încredere şi siguranţă, fiind permanent în slujba comunităţii un element de bază al societăţii moderne.
De Ziua Protecţiei Civile comanda inspectoratului transmite întregului personal care acţionează sub deviza „Cu viaţa mea apăr viaţa” multă sănătate, fericire, noi succese şi realizări în viaţă, precum şi în îndeplinirea misiunilor încredinţate, alături de tradiţionalul LA MULŢI ANI !
la primaria mangalia zero protectie civila
Am absolvit, la sfarsitul lui februarie 1971, ca prima promotie pe tara, in urma cu exact 44 de ani, cursurile scolii de ofiteri in rezerva, avand ca specialitate protectia civila, si am predat elevilor de liceu, pana in Decembrie 1989, Apararea Locala Antiaeriana. (Manualele acelea mici, rosii, ar trebui reeditate si acutualizate, credem noi !) Desi ni s-a spus, la terminarea cursurilor scolii de ofiteri, ca absolventi de facultate, dupa promovarea unor examene extrem de dure, ca vom fi chemati la perfectionari periodice, la fiecare 5 ani (fiind necesara reinnoirea cunostintelor in domeniu), de fiecare data cand solicitam acest lucru Comisariatului Militar Judetean, mi se raspundea invariabil ca nu sunt bani pentru aceasta instruire. Dupa 1989, in 2000, am publicat, in revista “Sansa”(al carei redactor-sef am fost o lunga perioada), un interviu luat pesoanei responsabile din Primarie cu aceasta sarcina, al carei nume nu are rost sa-l mai si mentionez, dandu-mi seama ca raspunsul ei era pur si simplu formal: “Suntem pregatiti, intrucat Spitalul nostru este bine dotat … ” Desigur ca nu formalismul unor masuri ne-ar fi de folos, in cazurile multiple ce ar putea sa afecteze populatia. Nu ne comparam cu Elvetia, unde aceasta importanta problema este rezolvata in proportie de 100%, familiile dispunand de adaposturi antiatomice, capabile sa le asigure protectie pe o perioada indelungata ! Dar conteaza enorm si masurile vizand construirea unor imobile speciale sau prevederea obligatorie, in proiectarea acestora, a unor locuri speciale de protectie,in cazuri de calamitate (dezastre naturale, precum inundatiile, cutremurele sau atacuri aeriene etc.).
Consideram ca ar trebui facut ceva mult mai mult de catre primarii, inspectorate scolare si, desigur, factorii responsabili cu protectia civila, pentru a recupera “minimum minimorum” din lunga perioada de 25 de ani de … PASIVITATE SI IRESPONSABILITATE.
Populatia, cu accent deosebit pe cea scolara, ar trebui pregatita, in acest sens, cu intelegerea permanentizarii acestor masuri, asa cum se face, de exemplu, in Japonia. Altfel, scuzele tardive nu vor mai folosi la nimic, cu atat mai mult cu cat, probabil, se stie, niciodata adevaratii vinovati nu vor plati ei insisi, ci numai niste bieti “acari Pauni”. Dar cu ce preturi, masurabile in potentiale mii si mii de victime !
Scopul acestei interventii nu este, nicidecum de a crea o stare de panica, ci de a invita la meditatie si la o grabnica luare urgenta de masuri. Omul este, nu-i asa, cea mai importanta valoare pe care o cunoastem si el trebuie protejat, neprecupetin-du-se niciun fel de eforturi, in acest sens !
(Orice asociere cu situatia actuala de pe esichierul politic mondial sau zonal poate fi, pur si simplu, intamplatoare !)
Profesor E.C. Ninu