Scriitoarea Dora Alina Romanescu: Picături de suflet

0
20
Viața este cel mai special dar, trebuie doar să o respectăm, să o ocrotim, să o facem specială, frumoasă.
De-a lungul vieții am prețuit, am respectat, am îndrăgit persoanele pe care Dumnezeu mi le-a scos în cale, mi-am învelit ființa cu frumusețea lor sufletească. Am dorit să-i sprijin, atât cât am putut, pe cei din jurul meu, mai ales când am văzut că poartă poveri foarte grele. Am învățat să fiu împăcată cu mine, să am credință, să cred în omenie, în cinste, să am respect de sine și respect pentru cei lângă care trăiesc. M-am simțit bogată pentru că am știut și știu să ofer, sunt fericită pentru că POT să mă bucur de realizările prietenilor, ale semenilor din jurul meu.
În fiecare carte scrisă am pus suflet, trăiri, energie, zbucium. De la prima carte, până la ultima publicată, am muncit cu greu, dar și mare drag, m-am identificat cu personajele mele, am trăit dramele, necazurile dar și reușitele, bucuriile lor. Pot spune, fără să greșesc, că toate cele 19 cărți editate fac parte din inima mea. Le iubesc, la fel precum o mamă își iubește fiecare copil, chiar dacă are doi sau zece și îi tremură sufletul pentru toți în egală măsură. Suferă dacă cineva îi atrage atenția despre faptele nu tocmai bune ale unuia din copii, chiar dacă îi spune adevărul. La fel se întâmplă și cu autorul care a dat naștere unei cărți, cu ajutorul cuvântului scris. Fiecare cuvânt tăios spus despre carte este simțit în inima sa.
În ceea ce mă privește, întotdeauna am acceptat critica drept un mod de a-mi corecta greșelile, de a găsi o cale cât mai netedă în demersul meu literar, de a avea decența care mi-o impune statutul pe care-l am în societate, ca mamă, ca soție și nu în ultimul rând ca persoană ce a intervenit asupra personalității în formare a copiilor, a deprinderilor de conduită și comunicare ale acestora.
Am avut grijă să-mi înăbuș sentimentele de ură împotriva oamenilor răi. Mă înclin în fața celor care uneori m-au lovit cu vorbe amare…sunt necesari și ei. Au declanșat în mine o schimbare, mi-au pus întreaga ființă în mișcare, m-au învățat să nu fiu ca ei. Am căutat să-i las în urma, să-i evit, să-mi găsesc o cale care să nu se intersecteze cu a lor. Nu am privit în urmă, nu din teamă, ci din dorința de a-i da ființei mele încrederea că merge spre bine, spre lumină, spre oameni minunați.
L-am rugat pe Dumnezeu să mă binecuvânteze ca în fiecare zi să învăț să fiu smerită, să trăiesc cumpătat, frumos, să mă bucur de oamenii pe care îi aduce în viața mea. Am descoperit că iubirea pentru oameni vine din frumusețea inimii fiecăruia. Iubirea îți dă forță și putere, te face să fii senin, încrezător. Iubirea este taina magică care-ți face viața precum o poveste minunată.
Mulțumesc, Doamne, pentru tot ceea ce am avut și am în viața mea!
Celor ce vor citi aceste rânduri, le urez să fie sănătoși, să fie iubiți, să trăiască cumpătat, frumos, să aibă încredere totală în puterea divină!
10 iulie 2020 Dora Alina Romanescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.