Astăzi îi sărbătorim pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de 
Aur, prăznuiţi în fiecare an pe 30 ianuarie.
Se spune că prin veacul al XI-lea s-a produs o neînţelegere între creştinii din Constantinopol. Unii ziceau că Sfântul Vasile, prin marile sale lucrări de binefacere, ar fi cel mai însemnat dintre aceşti trei sfinţi, alţii ziceau că Sfântul Grigorie, prin bogăţia ştiinţei lui, s-ar fi ridicat deasupra celorlalţi şi, în sfârşit, o a treia parte a credincioşilor socoteau că de cea mai aleasă cinstire trebuie să se bucure Sfântul Ioan Gură de Aur, căci nimeni nu l-a putut întrece în cuvântările sale. Pentru că această neînţelegere între credincioşii din cetatea marelui împărat Constantin era cu totul păgubitoare Bisericii, un episcop din acea vreme, şi anume Ioan cel din cetatea Evhaitelor, prin arătare dumnezeiască, s-a ridicat să împace cele trei tabere de credincioşi. Anume, el a rânduit ca pe viitor, în ziua de 30 a lunii ianuarie, să se prăznuiască la un loc aceşti trei sfinţi, ca unii care sunt deopotrivă de bineplăcuţi lui Dumnezeu şi deopotrivă de vrednici să fie cinstiţi de credincioşi. El a înfrumuseţat apoi slujba lor cu felurite tropare, canoane şi cântări de laudă, făcând astfel pace în Biserică.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Capadocia în secolul IV. După studii făcute în Cezareea Capadociei, Constantinopol şi Atena a devenit profesor de retorică. La scurt timp a părăsit catedra şi a intrat în monahism. A rămas în istoria Bisericii drept autorul „Regulilor vieţii monahale” şi cel care, împreună cu Sf. Grigorie, a pus bazele colecției de opere teologice cunoscute sub numele de „Filocalia”. Lui i se datorează organizarea vieţii monahale, construirea primului aşezământ filantropic Vasiliada, redactarea Liturghiei care-i poartă numele (se oficiază de 10 ori pe an). A fost episcop în Cezareea Capadociei.
