Dora Alina Romanescu – ”Smerenie”

0
720

Universul, în imensitatea sa nemărginită, trimite spre pământeni semne că participă la zbuciumul, suferința, grijile lor. Trimite în același timp și atenționări tainice, menite de a-i face pe aceștia să se lepede de obiceiurile nelumești care au pus stăpânire pe ei. Universul ne atenționează că el există și fără pământenii care au uitat să trăiască frumos și s-au oprit cu patimă doar la acțiuni și lucruri fără valoare în care a primat egoismul, invidia, goana după înavuțire exagerată, furibundă, uitând total lucrurile de valoare, simple care înfrumusețează lumea și care mângâie spiritele atunci când sunt descoperite.
***
Am șansa să locuiesc la câțiva pași de marea cea mare și să-i admir frumusețea și când este liniștită și când este zbuciumată. Astăzi, ziua a debutat cu un răsărit magistral, astrul ceresc strălucind în toată splendoarea sa dumnezeiască, mângâind toată natura cu razele sale strălucitoare. ”Woow, ce zi minunată va fi astăzi!” mi-am zis. Cerul avea o culoare atât de specială pe care doar penelul magic al Creatorului o poate realiza. Orașul de la mal de mare, Mangalia, părea îmbrăcat în haină aurie, regească, iar liniștea apăsătoare care trona peste tot îi da un aer misterios, ca să nu zic sinistru. N-am apucat să mă bucur prea mult de frumusețea neasemuită a acestei zile, pentru că în câteva momente nori plumburii au acoperit cerul, iar vântul a început să sufle în rafale reci, dușmănoase, zgribulind natura care se îndârjește să renască, să revină la viață. La orizont, marea era neagră la propriu, iar spre mal avea o culoare verzuie. Sta încremenită, fără să-și miște valurile, lăsându-și suprafața apei legănată ușor de vântul zănatic, apărut din senin, odată cu norii groși care au acoperit strălucirea neasemuită a soarelui. Mi-am simțit sufletul greu… însă, după aproximativ două ore, s-a petrecut o minune cerească… marea a înghițit norii groși și negri și lumina a ieșit triumfătoare din nou peste toată întinderea. Soarele i-a zâmbit naturii acoperind-o cu raze călduțe pentru a o mai proteja de răceala vântului neastâmpărat, pornit să sperie natura și armonia care vrea cu tot dinadinsul să se instaleze în aceste locuri de poveste.
M-am gândit cât de neputincioși suntem în fața lui Dumnezeu și în fața Universului și totuși, pămânenii au pus pe primul loc neascultarea, desfrâul, atrocități greu de închipuit, care au dus omenirea la dezastrul prin care trece în prezent. Oare vom putem ieși din acest întuneric care ne-a acoperit cu atâta furie? Desigur, dar înainte de orice, toți, de la mic la mare, bogat ori sărac, conducători ori muritori de rând, toți trebuie să ne umplem sufletele de dumnezească mângâiere, să-l rugăm pe Facătorul cerului și al pământului, pe Dumnezeul nostru, care a luminat ziua cu lumina soarelui, să lumineze sufletele noastre întunecate de întunericul lumii acesteia.
Acum suntem toți egali! În fața acestui dezastru, nu mai există săraci și bogați, politicieni, favoriți, nepotiști, frumoși ori urâți, mari vedete ori trecători necunoscuți și neînsemnați pe acest pământ, grandomani, egoiști, infatuoși. Îngerul morții nu are preferințe, nu-i alege doar pe cei neînsemnați ori pe amărâți și săraci, ci vine printre pământeni pentru a da o lecție cumplită tuturor. Dacă ne vom trezi, când necredincioșii se vor întoarce la dreapta credință, când ne vom întări în iubirea de frați, când vom viețui în poruncile lui Dumnezeu, vom fi binecuvânați de milostivirea Sa. Din bunătatea și dragostea Sa către nemul omenesc, Părintele ceresc, prin Unul născut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a povățuit cum să ne iubim unii pe alții.
Se apropie săptămâna patimilor, se apropie Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Cine vrea să zică zilnic, ceas de ceas această rugăciune să o zică din inimă și cu iubire nemărginită:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, primește smerita mea rugăciune și, ca un îndurat, cu dreapta Ta Atotputernică, stinge focul ce a cuprins omenirea, încetează boala cruntă și nemiloasă și, cu milostivirea ta, ridică-i din patul durerii pe toți cei ce sunt bolnavi și neputincioși, că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Iisuse Hristoase, și ție slavă înălțăm. În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Dumnezeu ne iubește, Universul ne tolerează, ne acceptă așa cum suntem, trebuie doar să ne trezim, să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, să ne privin cu drag semenii, să ne respectăm părinții, frații, să ne educăm copiii în credință și adevăr, în iubire, în cinste și frumos. Noi suntem oaspeți pe pământ, nu stăpâni și trebuie să ne purtăm ca atare. Să nu uităm să-L rugăm pe Dumnezeu, să fie mereu cu noi, și să ne alegă calea pe care vom merge!
***
Orașul de la țărm de mare este îmbrăcat într-o superbă haină aurie, țesută de razele fine ale soarelui, deși străzile sunt pustii, locurile de agrement, parcurile, faleza, au rămas triste, fără râsetele copiilor, fără forfota de altădată a tinerilor zglobii și veseli, fără seniorii care se plimbau agale ca să admire minunile tainice ale vieții. Acum câteva zile, cerul a plâns cu fulgi mari, jucăuși, de nea, zgibulind petalele de flori din pomii ce s-au grăbit să împodobească cu eleganță natura. Dimineață, la prima oră, ningea. Fulgii păreau că au încins o horă veselă, rotindu-se în cercuri mici, alergându-se unul pe altul într-un vârtej zănatic. Cerul a mângâiat natura cu lacrimi pure și reci și i-a atenționat pe pământeni că sunt la voia sa. Mereu mi-a fost drag să admir capriciile naturii la care suntem martori în fiecare anotimp. Minunile cerului sunt fără margini. Dumnezeu le așează în viața noastră în mod firesc și ne lasă pe noi oamenii să le cunoaștem, să le folosim, să ne bucurăm de ele. Nu le numește pentru cineva anume, nu le interzice anumitor persoane, ci dimpotrivă, le pune la discreția tuturor.
Să iubim viața, să ne bucurăm de frumusețile, de tainele, de minunile ei! Fericirea noastră nu depinde de nimeni, ci doar de credință, de iubire, de adevăr, de dreptate, de solidaritate, de statornicie, respect și smerenie nemăsurată! Doamne, ocrotește România și poporul român! Dăruiește celor neputincioși și bolnavi tămăduire; celor mâhniți, mângâiere și bucurie; celor năpăstuiți, alinare și răbdare; celor învrăjbiți, pace și iubire.
Iar noi, credincioșii, în toată ziua și în tot ceasul vom binecuvânta și proslăvi Prea Sfânt numele Tău! Amin!

Mangalia, 2 aprilie 2020, Dora Alina Romanescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.