După instaurarea regimului comunist în România, o parte a populaţie nu s-a împăcat cu stalinizarea forţată a ţării, astfel că odată cu impunerea măsurilor de tip sovietic, dar şi cu epurările cu caracter politic şi social, au apărut focare de rezistenţă anticomunistă în mai multe zone din munţii României. Așa se face că o serie de foşti ofiţeri, studenţi, elevi, intelectuali, unii legionari, dar și mulți oameni fără orientare politică au fugit în munţi şi au început lupta deschisă cu noul regim. Una dintre zonele în care fenomenul rezistenţei armate s-a manifestat intens a fost cea a Banatului, zonă în care acționa și un important grup de rezistență condus de Ion Uţă, un ofiţer de carieră care în perioada 19 ianuarie 1941-31 octombrie 1943 a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Severin. După război, militând pentru ideile democratice colonelul Uță se va pronunța împotriva comunizării țării , mai ales după alegerile falsificate de comuniști în noiembrie 1946 . În scurt timp el va începe să fie urmărit de către noile autorităţi și fiind în pericol de a fi arestat, în primăvara anului 1947 intră în clandestinitate şi se refugiază în Munţii Banatului unde organizează şi preia comanda unui grup de partizani anticomunişti, acţionând pe teritoriul fostelor judeţe Severin, Caraş şi Mehedinţi. Numai că prin trădare, colonelul Uţă împreună cu alţi trei partizani aveau să fie ucişi în noaptea de 7 spre 8 februarie 1949 într-o confruntare armată cu trupele Securității, care a avut loc în zona satului Borlovenii Noi, din comuna Prigor. Organizaţia anticomunistă a continuat să existe şi după moartea lui Ion Uţă, până în anul 1955, dată până la care toţi membrii ei au fost pe rând ucişi sau capturaţi de Securitate. Conform surselor documentare cunoscute precum şi mărturiilor unor contemporani, aflăm că în acea noapte de 7 spre 8 februarie 1949, Securitatea a organizat o amplă operațiune militară împotriva partizanilor anticomuniști și pornind de la informațiile obținute prin tortură sau de la informatori fost identificat adăpostul partizanilor conduși de colonelul Ioan Uță,. Astfel, în jurul orei 21,45, un efectiv de peste 95 de militari din Batalionul 9 de Securitate, comandați de maiorul Corapciu, s-au plasat în dispozitiv de încercuire a poziției partizanilor aflați in apropierea satului Borlovenii Noi. Dinspre sălașul partizanilor s-a deschis foc de arme automate, căruia trupele de securitate i-au replicat cu foc și cu lansări de grenade. În schimburile de focuri care a urmat au fost uciși mai mulți partizani, printre care și colonelul Ion Uță. A doua zi, pe data de 8 februarie 1949, Securitatea a operat noi ample arestări în rândul celor considerați că i-au ajutat pe partizani, în localități precum , Prigor, Teregova, Cornereva, Văliug , Caransebeș și altele.
