Într-un hrisov editat la București și datat la 6 iulie 1600, Mihai Viteazul este intitulat „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, prin această titulatură confirmându-se și documentar, prima unire politică a celor trei ţări româneşti din anul 1600, unire înfăptuită de marele voievod Mihai Viteazul. De „facto” unirea celor trei ţări române era înfăptuită încă din luna mai a anului 1600, după ce Mihai l-a alungat de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, cel care era devotat polonezilor și care favorizase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianţă. După realizarea Unirii, Mihai ia o serie de măsuri și anume, adoptă aceeași stemă pentru toate teritoriile românești, construiește biserica ortodoxă la Alba Iulia și numește ca mitropolit al Transilvaniei pe starețul Ioan de la Prislop. De asemenea, acordă anumite înlesniri preoților şi iobagilor români din Transilvania, face însemnate comenzi de armament în străinătate pentru modernizarea oștirii și restructurează instituțiile tradiționale în consens cu obiectivele politice şi cerințele militare ale epocii. În fruntea țării, Mihai a pus oameni de nădejde, potriviţi locului şi momentului, dar a ştiut să-şi apropie masele largi populare, fără al căror aport nu şi-ar fi putut atinge obiectivul major, acela de a uni cele trei țări române. Și chiar dacă nu a reușit pentru mult timp să consolideze unirea, chiar dacă lucrarea sa politică s-a destrămat destul de repede datorită intereselor meschine ale marilor puteri, faptele marelui voievod au rămas adânc întipărite în istoria poporului român, ca simbol al luptei sale pentru unitate şi libertate națională.
