Dezastrul armatei otomane din iarna anului 1475, când Ștefan cel Mare obținuse strălucita victorie de la Vaslui, nu putea să rămână nepedepsit de cuceritorul Constantinopolului, Mahomed al II-lea, care decide să trimită o nouă oaste în Moldova în vara anului 1476.
Astfel, sultanul aflat în fruntea a peste 150 de mii de oameni, la care se mai adăugă peste 12 mii de luptători puşi la dispoziţie de domnul muntean, Laiotă Basarab, trecut de partea otomanilor, vor trece Dunărea în a doua jumătate a lunii iunie a anului 1476 și vor înainta spre Suceava.
În aceste condiţii și în fața uriașei armate turcești, Ştefan cel Mare decide să lupte și reuşește cu mica sa armată de numai 12 mii de oameni, să hărțuiască armata otomană și să le blocheze mijloacele de aprovizionare. Îşi va stabili apoi tabăra de luptă pe un platou înalt la Războieni, situat pe valea Pârâului Alb, un afluent al râului Moldova, unde se fortifică cu şanţuri de apărare și palisade din lemn, iar la 25 iulie 1476 va ataca avangarda otomană condusă de beylerbey-ul Rumeliei, Suleyman Hadâmbul.
Va provoca mari pierderi armatei turcești, dar sosirea cavaleriei otomane îl obligă să se retragă în tabăra sa întărită de la Războieni. A doua zi, otomanii atacă masiv cu ienicerii, dar sunt respinși și suferă mari pierderi. Atunci sultanul Mahomed decide să se avânte personal în luptă alături de trupele de spahii, gest ce va ridica moralul armatei sale, ce va porni un nou val de atac spre pozițiile moldovene.
Ștefan domnul Moldovei, după o rezistenţă înverşunată și copleşit de numărul mare al turcilor, este nevoit să se retragă cu oștirea în pădurile din apropiere și să aștepte întăririle din Ungaria. Mahomed al II-lea își va relua campania din Moldova și va asedia timp de opt zile cetatea Neamțului, neputând-o însă cuceri.
Își va continua apoi drumul către Suceava, dar nici aceasta cetate și nici Hotinul, nu vor putea fi cucerite. După aceste eșecuri, la sfârșitul lunii august, după ce pierduse peste 50 de mii de ostași, sultanul va ordona retragerea din Moldova, el fiind urmărit de oastea lui Ștefan care-i va hărțui armata până la Dunăre.
Mai târziu, așa cum îi era obiceiul, Ștefan cel Mare a ridicat în amintirea ostașilor căzuți, Mânăstirea de la Războieni, care se deosebește de celelalte ctitorii ale domnitorului, deoarece a fost concepută cu destinație specială și anume de a adăposti osemintele ostașilor căzuți în bătălia de la Valea Albă – Războieni din anul 1476.
