La data de 17 decembrie 1989 a început Revoluția de la Timişoara, după ce cu o seară înainte, autorităţile au executat ordinul de evacuare din Timişoara al pastorului reformat Lazlo Tokes. Pe parcursul întregii zile de 17 decembrie au avut loc ciocniri între forţele de ordine și manifestanţi, iar militarii au fost huiduiţi și loviţi cu pietre de protestatarii care au intrat în sediul P.C.R. din Timişoara şi au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste. În acelaşi timp la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu a hotărât în cadrul unei şedinţe a Comitetului Executiv, folosirea forţei pentru dispersarea manifestanţilor de la Timişoara. Astfel, numeroşi membri din conducerea partidului, a Armatei și a Securităţii au fost trimişi în oraş, iar Ion Coman, secretar C.C. al P.C.R., a fost numit comandant unic pentru Timişoara. După ce Armata a eșuat în încercarea de a restabili ordinea, Timișoara se va transforma în seara de 17 decembrie într-un infern, deoarece la ordinele lui Ceaușescu se va trage în manifestanți în Piața Libertății, la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei și Calea Girocului, peste 100 de oameni pierzându-și viața și alte câteva sute, fiind rănite. Tot în acea noapte Timișoara a fost izolată de restul țării, căile de acces în oraș fiind blocate de tancuri, camioane și TAB-uri și a fost instituită legea marțială, prin care i se interzicea populației să circule în grupuri mai mari de două persoane.
