La 10 ianuarie 1475 a avut loc bătălia de la Vaslui, încheiată cu victoria armatei conduse de Ștefan cel Mare împotriva oastei otomane, această victorie reprezentând cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, după această bătălie Ștefan cel Mare primind numele de „erou al creștinătății”. În această bătălie, armatei otomane, care număra peste 120.000 de turci, o armată uriașă pentru acele vremuri, i s-au împotrivit doar 40.000 de luptători moldoveni, din care cea mai mare parte erau țărani. Cum raportul de trupe era mult în favoarea otomanilor, Ștefan a adoptat o tactică defensivă, neimplicându-se de la început în luptă directă, ci folosind toate avantajele terenului, a căutat să hărțuiască armata otomană cu cete de călăreți pentru a o face să renunțe la înaintare. El a dat poruncă să fie părăsite toate așezările omenești aflate în calea dușmanilor, să fie tăinuite proviziile, să fie otrăvite fântânile şi arse stocurile de nutreț pentru animale ce ar fi putut să cadă în mâna turcilor. În același timp el s-a pregătit pentru bătălie, locul ales pentru aceasta fiind în preajma Vasluiului pe valea Bârladului, într-o zonă mlăștinoasă, care va îngreuna foarte mult desfășurarea forțelor dușmane. În dimineața zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomană va înainta pe valea Bârladului, pe o ceață care nu îngăduia să se vadă prea mult în jur, iar întrucât zăpada începuse să se topească și mii de oameni și cai treceau prin același loc, valea se va transforma rapid într-o mocirlă, prin care se înainta foarte greu. Astfel, vremea și terenul au constituit avantaje pentru Ștefan, care a așezat de-a curmezișul văii câteva mii de oameni ce au izbit năpraznic armata otomană. Neputând să se dezmeticească din ce parte sunt atacați, otomanii s-au panicat și au început să fugă, cu toată încercarea disperată a lui Suleiman Pașa, conducătorul lor, de a-i opri. Foarte mulți turci şi-au găsit sfârșitul în acele mlaștini de la Vaslui, dar și foarte mulți care au scăpat de aici au fost urmăriți până la Dunăre și uciși de către oastea moldoveană. Astfel, această victorie a lui Ştefan cel Mare a fost una dintre cele mai marii victorii ale creștinătății asupra islamului și una dintre cele mai importante biruințe a lui Ştefan cel Mare împotriva otomanilor.
