Anii trec unul după altul purtați pe aripa timpului. Copilăria seamănă cu un cântec duios, vesel, mângâietor. Tinerețea îți dă aripi, crezi că toată lumea este a ta, ești fericit de ce ai ajuns și ce ai realizat până în acel moment. Privești nepăsător la cei din jurul tău, îți pui la „bătaie” convingerile, idealurile și devii o fortăreață de pătruns pentru a le apăra. Vremea trece, trece în pașii de dans ai timpului și dintr-o dată realizezi că nu mai ai forța de altă dată, că nu mai poți citi fără ochelari, că faci vizite tot mai dese la cabinetul medicului din apropierea casei tale. Tot acum, îți atrag atenția lucruri pe care nici nu le-ai văzut în anii ce au trecut și, mai mult începi să descoperi din tainele vieții, pe care le găsești la tot pasul. Începi să privești mai atent la cei de lângă tine, îți propui să nu te temi de dușmanii care te atacă, ci de prietenii fățarnici care te îmbrățișează. Nu te simți bine în preajma unui zgârcit, a unui lacom, a unui mincinos, nu aștepți să fii respectat de cei care nu cunosc sentimentul „de rușine”. Acești pământeni plin de ei calcă cu nonșalanță peste sufletele oamenilor. Se cred ceea ce nu sunt și este bine de știut că niciodată, niciodată nu trebuie să aștepți lucruri scumpe de la oameni ieftini. Abia în partea a treia a vieții îți folosești înțelepciunea în fiecare clipă, ești conștient că orice gest frumos pe care-l faci pentru cei din preajma ta va mângâie o inimă, va înfrumuseța chipul cu un zâmbet de mulțumire, îi va surprinde plăcut pe cei dragi.
Suntem în luna decembrie, ultima lună a anului 2020. A fost un an greu pentru toți locuitorii pământului. A fost un an de atenționare, încărcat de durere, de lacrimi, jale! A fost anul în care demoni au pus stăpânire pe lumină și moartea a pus stăpânire pe viață. Oare pământenii au înțeles mesajul Cerului? Am devenit mai buni? Ori purtăm încă hainele mândriei, ne batem cu pumnul în piept că suntem mari și tari, puternici și invincibili? Ne punem pe noi haine aurii ca să ne ascundă invidia? Ne mascăm ura mocnită împotriva aproapelui și îi zâmbim în timp ce din ochii și din suflet aruncăm săgeți otrăvitoare spre el?
Oricât am vrea să-i lăsăm în urma noastră pe demonii întunericului, să nu stăm în calea vampirilor energetici, să ne învăluim într-o aură de liniște și pace, singuri nu reușim. Avem nevoie de harul Domnului Iisus Hristos ca să fie cu noi, avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu ca să învingem întunericul și pe demonii care vor să guverneze lumea. Să nu stăm lângă cei răi, să nu ne oprim în calea păcătoșilor și să nu ne așezăm lângă scaunul indivizilor batjocoritori. Să fim fericiți doar când simțim că cineva ne iubește și simțim acest lucru cu inima. Să credem cu fermitate că cel ce ne-a umilit, ne-a înșelat, a călcat pe ființa noastră cu ticăloșenie și cruzime, într-o zi își va primi pedeapsa cuvenită. Dumnezeu îi pedepsește pe acești oameni fără suflet când se așteaptă mai puțin, când radiază de fericire și înavuțire. La cât de negrii sunt la minte și suflet nu-și vor da seama că la crucea ce o duc s-au adăugat lacrimile, durerea, zbuciumul celor pe care i-au umilit în perioada când se credeau invincibili.
Suntem la sfârșitul anului 2020. Să ridicăm mâinile spre Cer, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere să întoarcem binele pentru rău, să ne dea iubire, gânduri bune, să ne dea înțelepciune de a ne iubi cu sinceritate aproapele. Să-l rugăm pe Dumnezeu să păzească sub acoperământul Său și bunătatea Sa țara noastră, poporul român de toate împrejurările grele și să ne mântuiască de boala grea care a pus stăpânire pe omenire.
Să ne rugăm din inimă ca Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu noi cu toți! Amin!
Vă doresc sărbători luminate cu liniște, iubire și multă pace!
Dora Alina Romanescu
