Dora Alina Romanescu: ”Simfonia primăverii”

0
189

Timpul își întinde aripile infinite și zboară fără oprire, urmat de clipe, de ore, de zile și nopți, de anotimpuri și ani. Timpul își poartă cu eleganță haina-i regală și trece pe lângă noi zâmbindu-ne cu îngăduință. Anii trec necontenit purtați pe aripa tainică și nevăzută a acestuia. Odată cu ei, se perindă anotimpurile, care acoperă pământul cu ploi și ninsori, cu zile frumoase și însorite ori întunecate de vijeliile răzvrătite ale vânturilor, îl învăluie cu nopți negre și reci, dar și nopți senine, cu cerul împodobit cu o infinitate de steluțe ce licăresc tainic pe Tărâmul Tinereții fără Bătrânețe și al Vieții fără de Moarte.

Viața își deapănă firul tainic supravegheată cu sfințenie de Creatorul său. În fiecare clipă se nasc mii de suflete, unele își desfășoară viața pe pământ, altele iau drumul spre eternitate. Natura zămislește pentru oameni, zi de zi, tablouri de o neasemuită frumusețe, creează lucruri de o inestimabilă valoare, care, toate la un loc, reprezintă „viața”. Aceasta este însoțită permanent de alaiul anotimpurilor pregătite să dăruiască pământenilor taine și frumuseți care fac parte din lucrările Făuritorul cerului și al pământului.

În fiecare an, în orașul de la mal de mare primăvara sosește cu zile frumoase, cu bucuria naturii ce renaște și își dezvăluie tainele prin care a fost desăvârșită de Creator. Toată întinderea, cât poți cuprinde cu privirea, strălucește mângâiată de razele calde ale soarelui, iar pomii s-au îmbrăcat în rochii diafane de dantelă albă, precum miresele, și se leagănă cu eleganță în adierea suavă a vântului cald.

Iubesc mult anotimpul primăvara, iar luna mai o asemăn cu o regină care împrăștie miresme amețitoare de pe tronul ei împodobit cu cele mai frumoase și parfumate flori. Această minunată lună de primăvară își etalează cu eleganță evantaiul celor 31 de mlădițe calde și parfumate ale acestui anotimp miraculos. Și cum să nu fie luna mai o bucurie pentru pământeni?

Pretutindeni vezi natura învăluită în razele strălucitoare ale soarelui, înmiresmată de parfumul florilor sau răcorită, din când în când, de picăturile trimise în dar, din preaînaltul cerului, de zburdălnicia norilor, uimiți de reverența grațioasă pe care o fac florile când sunt mângâiate de lacrimile lor.

Seara își coboară alene pleoapele peste ținutul mirific de la malul mării. Liniștea este atât de profundă, încât se aude respirația tainică a pământului. Nu se simte nicio adiere, semn că măria sa, vântul, se răsfață în brațele grațioase ale unei zâne frumoase, sosită odată cu alaiul primăverii.

Orașul de la țărm de mare este învăluit într-o liniște profundă, apăsătoare. Străzile sunt pustii, nu vezi țipenie de om. Din balconul apartamentului meu, ce se află în apropierea mării, am o priveliște de basm. Dimineața, privesc fascinată răsăritul soarelui și, de fiecare dată, am impresia că-l văd pentru prima oară. Uneori, din mare, pare că se desprinde o baghetă roșie care, încet-încet, se transformă într-o fâșie de foc. Din mijlocul acesteia se ivește un disc imens, roșu, care se ridică agale pe imensitatea cerului azuriu, lăsându-și haina roșie în mare, înveșmântându-se într-o mantie aurie, strălucitoare, dumnezeiască și își trimite razele să dea viață, să încălzească universul viețuitoarelor care-l populează.

Marea pare încremenită, iar pescărușii zboară spre locuințele din apropiere, neștiind de ce au rămas singurii stăpâni ai acestor locuri atât de umblate, populate, zgomotoase altădată. Universul, în imensitatea sa nemărginită, trimite spre pământeni semne că participă la zbuciumul, suferința și grijile lor.

Dumnezeu ne iubește, Universul ne tolerează, ne acceptă așa cum suntem, trebuie doar să ne trezim, să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, să ne privim cu drag semenii, să ne respectăm părinții, frații, să ne educăm copiii în credință și adevăr, în iubire, în cinste și frumos. Noi suntem oaspeți pe pământ, nu stăpâni, și trebuie să ne purtăm ca atare. Să nu uităm să-L rugăm pe Dumnezeu să fie mereu cu noi și să ne aleagă calea pe care vom merge! Minunile cerului sunt fără margini. Dumnezeu le așază în viața noastră în mod firesc și ne lasă pe noi, oamenii, să le cunoaștem, să le folosim și să ne bucurăm de ele. Nu le numește pentru cineva anume, nu le interzice anumitor persoane, ci, dimpotrivă, le pune la discreția tuturor.

Să iubim viața, să ne bucurăm de frumusețile, de tainele, de minunile ei! Fericirea noastră nu depinde de nimeni, ci doar de credință, de iubire, de adevăr, de dreptate, de solidaritate, de statornicie, de respect și de smerenie nemăsurată!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.