articol preluat din revista Yăldăz ( Steaua) – traducere d-na Güner Akmolla
Istoria tătarilor crimeeni a fost cu precădere falsificată în cea mai mare măsură de către ruşi, ea devenind astfel o istorie prezentată în mod tendenţios.Din această falsificare, cea mai deşănţată este cea referitoare la venirea tătarilor”mongoli” în Crimeea în sec.al XIII-lea. Acesta este un fapt în totalitate inventat.
Iată, scopul nostru este de a prezenta cititorilor acestei reviste punctul nostru de vedere asupra acestei situaţii.
La etnogeneza tătarilor crimeeni au participat o mulţime de popoare vechi (tavrii ori tavrizii, sciţii, grecii, genovezii, goţii, hunii, hazarii, pecenegii, turcii; acest fapt fiind dovedit de foarte multă vreme.Dar cel mai important aspect în această etnogeneză este venirea poloveţilor, cărora tătarii le spun kăpcegi iar românii cumani, la sfârşitul sec.al X-lea iar aceştia au participat masiv la formarea poporului tătar crimeean.Ei fiind superiori ca civilizaţie, evoluţie şi organizare popoarelor aflate în zonă,deşi trăiau separat, fiecare în propriul înveliş tribal, s-au unificat doar în sec.al XIII-lea, pe baza limbii comune, a civilizaţiei proprii, a religiei unice.( Islamul)
Iată cum, această populaţie sedentară se organizează în Crimeea cu mult îninte înainte de venirea tătarilor “mongoli”,iar acum printr-o nouă etnogeneză ea este cunoscută în lumea întreagă cu numele mândru de tătar crimean .
Istoricii ruşi, ca şi alţii, neagă cu încăpăţânare acest fapt, prefăcându-se a nu-l cunoaşte.Pentru că au un scop bine definit în politica lor faţă de tătarii crimeeni.Este clar acest scop, tătarii n-ar fi o populaţie de bază cu origini în Crimeea, că ei n-ar reprezenta un neam având rădăcinile înfipte aici, ci, că ar fi venetici ca toţi ceilalţi, ca un neam format în peninsulă odată cu venirea “tătarilor mongoli”, prezentându-ne ca atare.Însă atitudinea aceasta este în totalitate inventată.Planul lor strategic în această atitudine era astfel prezentat, încât, la un moment dat în viitor, ei ar putea curăţa Crimeea de tătari.Acesta le era scopul încă de la cucerirea Crimeii, deci acum 200 de ani.( emigrarea tătarilor crimeeni înspre pământul făgăduinţei,înspre Dobrogea, de acum 200 de ani, precum şi punctul pus în 1944).
Iar acum, folosindu-se tot ei de orice prilej, ne spun”voi sunteţi urmaşii tătarilor veniţi aici în sec. al XIII-lea şi cântă tot aşa, acelaşi cântec.
Iată, urmăriţi scrierile aparţinând autorilor ruşi cu privire la istoria tătarilor crimeeni, în toate acestea se înşiră popoare ce au trăit în Crimeea,li se arată istoria,iar după destrămarea imperiului Khazar ( Hazar) în sec.al X-lea încetează totul. Şi apoi, deodată se sare peste 250-300 de ani, spunându-se că în sec. al XIII-lea au venit în peninsulă tătarii.Dar în tot acest timp, ce s-a întâmplat aici, ce fel de evenimente au avut loc, cine a venit, ce transformări au fost, nimic.Şi influenţaţi de ei, chiar scriitorii noştri repetă această minciună. Savantul moscovit, respectabilul nostru prieten, Eric Cudusov, este de aceeaşi părere.În opera sa “Etniile Crimeii şi istoria formării poporului tătar crimeean”, Moscova 2004, scrie că după destrămarea Hazariei întreaga populaţie a Crimeii a trecut sub ocârmuirea Bizanţului”ajungând printr-o singură săritură în sec.al XIII-lea: “în sec.al XIII-lea în Crimeea au venit ultimele ramuri ale migraţiilor. De astădată însă,ei erau mongolii tătari” scrie domnia – sa.Dar în opera sa nu există nici o referinţă la cele 2-3 secole, ca şi cum ( kăpcegii) cumanii, cei care au avut un rol prioritar în istoria poporului nostru, nici n-ar fi existat.
Dar, etnicul numit tătar crimeean a avut atunci într-un mod special rolul său important .Popoarele care trăiau în mod separat în Crimeea,s-au unit datorită cumanilor ( kăpcegilor) formând cu ei un popor definit.Rădăcinile acestui popor cuprind pe tavrizi, sciţi,huni, goţi, greci şi alte popoare care au contribuind la formarea tătarilor crimeeni sub hegemonia cumanilor. Trebuie să acceptăm, să înţelegem şi să cunoaştem faptele.
Pentru a argumenta aceste idei, să desluşim în istoria adevărată redată prin truda savanţilor noştri. Profesorul Ayder Memetov de la Universitatea Naţională Tavriya scrie : “originea poporului tătar crimeean trebuie căutată odată cu destrămarea hanatului Hazar ( Khazar) şi cu venirea în Crimeea a kăpcegilor- deci a cumanilor, în secolele X-XI .( Tătarii crimeeni.Akmesgit,1993, pag. 18).
Istoricul nostru Refat Curtiev notează aşa: “Venirea în Crimeea a neamurilor turce pecenege,( în primul sfert al sec. al X-lea) , precum şi a cumanilor( kăpcegilor) ( la mijlocul sec. al XI-lea) se află la temelia etnogenezei tătarilor crimeeni, fapt cu care începe a doua epocă ce se poate numi ”epoca kăpceagă”.( Tătarii crimeeni:istoria etnică şi bazele civilizaţiei .” Akmesgit, 1998, pag. 21)
Savantul Muedin Hairutdinov în studiul “ Cu privire la etnogeneza tătarilor crimeeni” scrie:” În miezul istoriei etnice a tătarilor crimeeni se află popoarele turcice prezente în perioada secoleler IV –XII în Crimeea.Însă, în formarea tătarilor crimeeni un rol special revine triburilor kăpcege ( cumane).Ei s-au amestecat cu hunii, hazarii ( khazarii) şi pecenegii aflaţi în aceste ţinuturi , creând baza etnică a tătarilor crimeeni, a caraimilor şi a cărămciailor.( Analele Ştiinţifice ale Universităţii Pedagogice şi de inginerie de stat din Crimeea, Akmesgit, 2001, vol.II ).
İată, se pare că adevărul, încet-încet, îşi găseşte locul.Scriind aceste date din istoria poporului nostru îmi amintesc faptul că de curând am dat la internet peste un anunţ despre un autor turc ce a scris o carte intitulată Istoria tătarilor crimeeni.Acest autor susţine că istoria tătarilor crimeeni începe în Crimeea odată cu venirea viteazului Subutay aici.Făcând obiecţie în faţa acestor afirmaţii eu am declarat faptele în sine.Ca răspuns am fost făcut de doi bani, adresându-mi-se afirmaţii precum “noi ne bazăm pe informaţiile din cărţile apărute în Turcia, aceasta este invenţia d.tră, ce-i asta, de unde aţi mai scos-o şi pe asta…
Rezultă că în Turcia şi în România se consideră că istoria noastră începe odată cu “mongolii-tătari” sau cu viteazul Subutay. Aşa fiind, se deduce că fiecare popor trebuie să-şi scrie istoria, altfel apar neconcordanţe ca acestea. Adevărul trebuie să fie unul singur şi neapărat trebuie să iasă la iveală. Noi mai avem un argument la această temă, acesta aparţine marelui poet turc Yunus Emre, contemporan cu el fiind poetul nostru Mahmud Qărămlă care în secolul al XIII –lea a scris 5.600 de versuri ale operei “Yusuf şi Zuleyha”, ca şi poetul Ali, fiul lui Halil, care în aceeaşi perioadă a scris legenda “Yusuf cel Scund”.
Se înţelege că înainte de venirea mongolilor în Crimeea în acest ţinut se creau opere poetice deosebite, aici se formase de sute de ani o civilizaţie , o limbă literară, existând condiţiile cerute de literatura beletristică şi religioasă.Deci, aici, de mult timp trăia un popor, acela fiind poporul tătar crimeean.
“Folosindu-se de Coran şi de alte documente religioase scrise în Crimeea, versuri în limba turcă ( Hegira 630) s-a creat deja o literatură, scrie profesorul Ismail Hikmet Ertazlan în studiul domniei sale ( Yusuf şi Zuleyha , Istanbul, Fac. de Literatură şi Tipografie, 1960).Este oare posibil ca aceste scrieri , ca aceste evenimente să rămână înafara cercetărilor? Nu. Aceasta este istoria noastră adevărată, este trecutul nostru, este mîndria noastră.Şi, în mod special, aceasta înseamnă o armă puternică în faţa duşmanilor care ne minimalizează , care ne dispreţuiesc şi doresc să ne facă pierduţi.
Ca o completare la tot ce s-a relatat de titanul literaturii crimeene, dl.Riza Fazăl, închei prin versurile cutremurătoare generate de un alt moment istoric, al surghiunului făcînd victimă în Parisul anului 1947, poezia lui Buğra Alpgeray(? – 1947). În zorii zilei de 12 ianuarie 1947 poliţiştii din Paris au văzut un cadavru pe malul fluviului Sena.Capul îi era aplecat prea mult înspre faţă, trupul îngheţat bocnă.Acest om de aproximativ 25-30 de ani nu părea să fie francez.În buzunarul pantalonului s-a găsit un pumn de pământ înfăşurat în batistă având alături o foaie scrisă cu litere latine.La capătul foii se semnase”Bugra Alpkerai”.Mai târziu s-a aflat că aparţinea acelui popor surghiunit în anul 1944 iar el era un tătar crimeean care fugise din surghiun.Pe acea foaie el scrisese această poezie. Noi v-o prezentăm în întregime, în limba tătară crimeeană şi română.Astfel omagiem un mare poet tătar necunoscut din cauza epocii vitrege în care s-a luptat cu destinul poporului său…
| Bu şeher er şeyinen mana yabancı – Caddeler, binalar, ve bütün insanlar. Öyle asretim ki ezan sesine, Arayım çevremde minare, cami. |
Acest oraş în totul străin îmi este- Străzile, casele şi oamenii lui. Atâta dor mă duce spre rugile nostre, Caut minarete, moscheile tătare. |
| Lâkin közim ilişe çan qullesine, Er yerde mühteşem kilsesine. Yat el elemleri sara içimni, Közlerim daima aşağı baqa. |
Ochii se opresc mereu pe biserici, Pretutindeni se-nalţă rugile creştine. Mă strâng cu răceală braţe străine, Ochii coboară mai jos, înspre sine. |
| Isterim ki, er ana- Yurtımda- Dağlı, tumanlı,yaslı Qırımda, Divarında mauzer ve Quran olğan Ata ocağında, bizim qonaqta, |
Aş vrea în Patria’mamă,an de an – În Crimeea cea plină de păduri şi ceţuri, Având pe ziduri ruga, inscripţia din Coran În căminul patern, în gospodăria noastră. |
| Bir baqır sinili sofra başında, İftar beklenilsin, dua etilsin Ve sessiz-sedasız yemek yenilsin Sonra çeşmede abdest alınıp, |
La capul mesei scunde cu bronz peste sinie, Să aşteptăm cu ruga a postului mâncare Ospeţele tăcerii sunt poate cele sfinte Apoi cu ritualul să mergem spre cişmele, |
| Ep birlikte camige ketilsin. Uzaqlarda yurtum,bu yerden çoq uzaq-/ Er mevsim kuneşli,mas-mavü kokli, Camili,qubbeli,kümbetli, koşkli, |
Să fim tot împreună pe drmul spre geamie. Departe mi-este ţara, ea este prea departe- Cu soare-n orice vreme, cu azuriul cer, Moschei şi monumente,case de moşier, |
| Şairli, ğaripli,kervansaraylı, Bütün insanları Alpli,Gireyli; Yoq haber olardan – baba evinden. Şunınçün alım-qopqan bir yapraq. |
Văile-s deschise, trec caravanele – alai, Toţi oamenii din Alpi sunt ori vin de la Gheray Nici o veste nu vine- nimic din casele lui tata. De-aceea,frunză smulsă îmi este astăzi starea. |
| Er şey çok uzaqta,menden çoq uzaq. Uyansam er saba ezan sesinen, Korsem Ayşeçikni şu gügüminen, Anam yaşmaqnen namaz qılarken, |
Totu-i departe, prea departe de mine. De m-aş trezi în zori cu cântecele sfinte, De aş vedea pe mica Aişe cum se alintă, De aş vedea pe mama rugându-se în tindă, |
| Dinlesem dedemni Quran oqurken, Başımnı hoş öynen yastıqqa qoysam, Son azırlanıp yolğa qoyulsam. Ya da kun şavlesi öterken camdan, |
De-aş asculta bunicul din Coran citind, De m-aş lăsa pe pernă cu ochii mici clipind, Apoi, cu pregătire, pe drumul vechi să plec, Ori, la un apus de soare când razele se trec, |
| Eybetli sesinen çağırsa babam, Anam da:“Tur,yavrum,arslanım!”dese, Tutıp ellerinen omuzlarımdan, O nazlı, nazlı sarılsa, öpse. |
S-aud chemarea vocii a blândului meu tată, Iar mama:”Scoală, pui de leu!”să spună, Cu mîinile întinse pe umerii mei grei, Sărutul să-şi lipească de toţi copiii ei. |
| Samovar qaynarken,ocaq başında, Deşt-Qıpçaq,Qumandan söz etse dedem,/ Sonra türklik içün eylese niyaz, Közlerinden aqqan yaşını körsem… |
Să fiarbă samovarul în vatra liniştită, De kăpcegi, de cumani bunicul să ne spună, Apoi el să ne facă deschidere spre turcime, Pe ochii lui vor arde şi sângele şi lacrime. |
| Ebet, yurtım uzaq, bu yerden çoq uzaq. Bir ferahlıq ya da bir maqsat quraraq, Tüşerim yollarğa aqşam üstleri, Ep böyle çaresiz yıllardan beri, |
Da, mi-e Patria departe,e-aşa departe ea, Doar printr-o lumină şi printr-un scop ales Seara eu pe drumuri voi fi cu al meu crez Cu-aceeaşi neputinţă din anii duşi pe-aicea, |
| Er zamanki kibi yorğun ve alsız, Arttırıp qalbimnin hasta yüküni, Er an eyecanlı kozlerimde yaş – Dolaşırım Parij caddelerini, |
Cu oboseala vremii, cu neputinţa ei, Crescând mereu povara ce-mi cade inimii, Cu lacrimi de emoţii tresaltă ochii mei- Când rătăcesc Parisul cu străzile pustii, |
| Yorğun aqqan Sena köpürlerini, Körmek umüdile bir türk, bir dildaş. Bir qaraqış vaqtı, Sena boyunda, Qafamnın içinde Türklik ğayesi, |
Pe podurile Senei ce curge obosită, Cu disperare caut un vorbitor de limbă. Dar este iarnă neagră pe malurile Senei, În capul meu există iubirea de ai mei, |
| Ruhumnı qavurğan Vatan asreti, Böyle keçerim men ebediyetke, Qatqan cesedimni tapar çöplükçiler . Defn etmek içün alıp ketecekler, Kimim men ve neyim men,ne bilecekler? |
Ucide al meu suflet mult dor de Patrie, E starea mea de-a trece aşa în veşnicie, Ca mâine gunoierii trup îngheţat văzând, Mă vor lua de-aicea, voi merge în mormânt Fără a şti vreunul nici ce, nici cine sunt? |
interesant de stiut
Frumos articol felicitari !