Astăzi, 16 decembrie, se împlinesc 250 de ani de la nașterea lui Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai importanți compozitori ai lumii din toate timpurile, muzician talentat și un luptător deopotrivă, capodoperele sale fiind realizate după declanșarea surzeniei: simfoniile “Eroica”, “Destinului”, “Pastorala”, sonatele “Appassionata”, “Sonata Lunii”, Concertul pentru vioară și orchestră sau Concertul nr. 5 pentru pian și orchestră, Simfonia a IX-a (cu vestita “Odă a Bucuriei” – imnul Uniunii Europene) și Missa Solemnis. Ziua de 16 decembrie este considerată, în multe lucrări de referință, ca fiind data de naștere a lui Beethoven deoarece se știe că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezați la o zi după naștere.
Familia lui Beethoven avea origini flamande, iar tatăl său, Johann, a fost, de asemenea, muzician la Curtea din Bonn. În primii ani, Ludwig a fost inițiat în tainele muzicii clasice de tatăl său, care l-a încurajat să susțină concerte publice încă de copil, asemenea lui Mozart.
După prima audiție publică, la vârsta de 8 ani, apreciată de melomani, instruirea lui Beethoven a fost preluată de Gottlob Neefe, un profesor renumit din Bonn, care, pe lângă lecții de muzică, i-a ținut și cursuri de filosofie antică și modernă.
Apreciat de aristocrația din orașul natal, la vârsta de 17 ani, în 1787, Beethoven a fost trimis la Curtea de la Viena, oraș considerat centrul cultural al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Aici a cunoscut mari muzicieni ai timpului, fiind elev al lui Antonio Salieri, Joseph Haydn sau Johann Georg Albrechtsberger. Se spune că atunci când Mozart l-a văzut pe Beethoven „la lucru”, ar fi spus: „Țineți-i minte numele, o să tot auziți de el”.
Intuiția lui Mozart a fost confirmată de cariera strălucită a lui Beethoven, valoarea acestuia fiind apreciată deplin încă din timpul vieții. Spre deosebire de alți artiști ai timpului, care erau angajații curților regale sau aristocratice, Ludwig van Beethoven a avut libertate de creație, după ce a primit o subvenție anuală din partea orașului Viena. Unica îndatorire a muzicianului era să nu se mute din această cetate a culturii, fiind liber să compună ce dorea, când dorea, să accepte sau să respingă comenzile.
Compozitorului îi făcea plăcere să iasă în societate și să interacționeze cu personalitățile timpului. Beethoven nu era simpatic pentru toată lumea, Johann Wolfgang von Goethe considerându-l, spre exemplu, „un sălbatic”. Totuși, relații personale nu au influențat muzica, iar numeroase poeme ale lui Goethe se regăsesc în compozițiile lui Beethoven.
Artistul a compus cu repeziciunea celui care nu mai are mult de trăit, încercând să folosească fiecare timp liber pe care-l avea la dispoziție, neglijând somnul, mâncarea, prietenii. S-a preocupat și de viitorul muzicii clasice, selectând tineri promițători pentru a-i instrui și promova.
Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat.
La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.
sursa: Radio România
