De “Mărţişor”, acum mai bine de un secol, îşi începea activitatea Serviciul de urgenţă “SALVAREA”, la iniţiativa şi cu sprijinul familiei doctorului Mina Minovici. De numele său se leagă mai multe realizări, de însemnătate istorică pentru România, dar şi pentru medicina legală din lume.
Până la crearea Serviciul de urgenţă “SALVAREA”, chemarea de urgenţă a medicului era misiunea vardistului. În toate cartierele Bucureştiului patrulau aceşti aleşi ai comunităţii care se asigurau că pe o rază de câţiva km nu se întâmplă nimic grav. Serviciul era non-stop. Dacă cineva se simţea rău, inclusiv în timpul nopţii, nu avea de făcut altceva decât să deschidă ferestrele şi să strige: “Vardist, medic!” sau “Vardist, preot”. Vardistul mergea la casa medicului sau la preot, îl trezea din somn şi îl conducea la casa bolnavului. La vardist apelau şi vecinii familiilor în care izbucnea vreun scandal. Multe femei erau salvate în acest fel de violenţa soţilor. În cazul în care vardistul nu făcea faţă scandalagiilor, trimitea după jandarm.
În primii ani ai secolului XX, după 40 de ani de modernizare intensă şi de extindere a oraşului, era limpede că vardiştii nu mai puteau face faţă solicitărilor şi standardelor. Primul care a realizat situaţia a fost doctorul Nicolae Minovici. Ca să strângă banii necesari pentru un serviciu de urgenţă gratuit, el a apelat la muzeul de ciudăţenii al fratelui său, Mina Minovici, pionierul medicinei legale din România. Mezinul Nicolae a luat din muzeul care funcţiona pe lângă Morgă, un teac de bancnote false.
“A aplicat o metodă ingenioasă, a şantajului pios. Fratele său era deja director al Morgii şi crease un mic muzeu unde se aflau şi bancnote falsificate. El a luat aceste bancnote, le-a legat cu un elastic, şi când încerca să obţină donaţii de pe la negustori, mulţi refuzau, că nu credeau într-un astfel de proiect, el atunci scotea bancnotele şi spunea: «Uite, vecinul dvs. a donat banii aceştia, e ruşinos să afle că, ştiţi… că se face o listă civilă. Da? A dat banii ăștia? Da! Atunci dau şi eu!» După ce dona, Minovici îi spunea: «Ştii, bancnotele astea sunt falsificate, nu sunt de la vecinul tău. Dacă vrei poţi să îţi retragi donaţia.» Dar nu şi-o retrăgeau. Zâmbeau, evident. Erau oameni în toată firea”, povestește istoricul Adrian Majuru.
O altă contribuţie esenţială la crearea Serviciul de urgenţă “SALVAREA” a avut-o și Teodora Cazavillan, văduva patronului de la ziarul Universul, Luigi Cazavillan, dar şi alte doamne din înalta societate.
Singura recunoaştere a acestor contribuţii financiare vitale era emblema “Societăţii Salvarea” pe care donatorii aveau dreptul să şi-o aşeze la poartă.
