La data de 7 noiembrie 1877, în timpul Războiul de Independență al României, a avut loc bătălia de la Rahova dintre trupele otomane puternic fortificate și armatele româno-ruse conduse de principele Carol I al României.
După cucerirea Griviței de către trupele române era necesar ca și garnizoana otomană din Rahova să fie nimicită și neutralizată, pentru a se preveni un atac inamic în această zonă și pentru a se anihila orice posibilitate de sprijin logistic a armatei turcești din zona Plevnei.
Astfel, considerente de ordin strategic şi tactic au determinat comandamentul român să acorde prioritate cuceririi localităţii Rahova, localitate ce era situată pe malul drept al Dunării, la nord-vest de Plevna, ce constituia un nod important de comunicaţii, de unde plecau şosele spre Vidin şi Sofia. Însă cucerirea acestei localităţi a fost extrem de dificilă, datorită atât poziţiei ei naturale, cât şi lucrărilor de fortificaţie executate de trupele otomane.
Atacul armatei române asupra garnizoanei otomane de la Rahova a beneficiat și de susţinerea bateriilor de artilerie de la Bechet, care au facilitat astfel transferul trupelor române de dorobanţi spre linia frontului. În dimineaţa de 7 noiembrie la ora 9, pe o ceaţă deasă, detaşamentul comandat de colonelul Gheorghe Slăniceanu s-a pus în mişcare și s-a hotărât ca în faţă să atace batalionul 1 Muscel din Regimentul 4 Dorobanţi şi compania 4 din Regimentul 6 Dorobanţi, desfăşurată în linie de trăgători sub comanda maiorului Dimitrie Giurescu. În linia a doua au fost incluse Regimentul 10 Dorobanţi și batalionul 1 din Regimentul 15 Dorobanţi, sub comanda maiorului Constantin Ene. După un schimb intens de focuri cu otomanii din primele șanțuri de tragere, ostașii români au reluat înaintarea spre principala redută a Rahovei și după aproape trei ore de luptă, au lichidat puternica rezistenţă inamică.
Cucerirea Rahovei de către trupele române a avut o puternică rezonanță și s-a bucurat de aprecieri elogioase din partea multor țări, această victorie fiind considerată ca un moment de referință în desfășurarea Războiului de Independență.
