La data de 15 noiembrie 1932 a încetat din viață Peneş Curcanul, pe numele său adevărat Constantin Țurcanu, eroul din Războiul de Independenţă, ce a intrat în istoria și conștiința românilor prin poezia cu același nume a lui Vasile Alecsandri. Constantin Ţurcanu a fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți şi a devenind cunoscut după bătăliile de la Griviţa și Rahova, participând ulterior ca voluntar atât în cel de-al Doilea Război Balcanic din 1913, cât și în Primul Război Mondial, deși avea o vârstă destul de înaintată. La sfârşitul Războiului de Independență, Peneș Curcanul, a primit pentru faptele de vitejie ordinul „Steaua României” și medaliile „Trecerea Dunării”, „Apărătorii Independenţei” și „Medalia Comemorativa rusă”. În Primul Război Mondial a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major unde a primit ordinul „Steaua României cu spade”, iar la sfârșitul războiului, Peneș Curcanul avea în piept alături de medaliile primite în 1877 și ordinele „Victoria”, „Virtutea Militara”, „Serviciul Credincios”, „Crucea comemorativă a războiului” și „Ordinul Mihai Viteazul”. A rămas credincios armatei române până în ziua morții sale, survenită la data de 15 noiembrie 1932, înmormântarea sa având loc în cimitirul „Eternitatea” din Vaslui, în apropierea parcului numit „Copoul Vasluiului”, pe locul unde în anul 1934 a fost construit în cinstea sa, Mausoleul Peneș Curcanul.
