Marți, 5 octombrie, se împlinesc 191 de ani de la trecerea în eternitate a lui Dinicu Golescu, boier și cărturar român. El a fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia şi a înființat în primăvara anului 1826, din fonduri proprii, la conacul moșiei sale din Golești, o școală-internat de băieți, unde puteau învăța gratuit tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte.
Din inițiativa și cu sprijinul financiar al unui grup de boieri luminați, în frunte cu Dinicu Golescu, la Leipzig, în Germania, s-a înființat prima revistă în limba română, „Fama Lipschii”, tipărită în perioada iunie-decembrie 1827, cu apariție săptămânală.
Dintre scrierile sale, cea mai importantă este „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești”, primul jurnal de călătorie din literatura română.
Nu în ultimul rând, în 1827, Dinicu Golescu, împreună cu Ion Heliade Rădulescu, a pus bazele „Societății Literare” din București, societate cu un pronunțat caracter politic, iar şedințele Societății aveau loc în casele luxoase ale lui Dinicu Golescu, aflate pe Podul Mogoșoaiei.
În anul 1829, a contribuit la apariţia „Curierului românesc” al lui Ion Heliade-Rădulescu, apoi a organizat spectacole dramatice şi a insistat pentru crearea unei orchestre, dovedindu-şi pasiunea pentru muzică şi teatru.
Dinicu Golescu avea, printre proiecte, să întemeieze o școală de fete în București, școli primare în alte localități din țară, un teatru național, sau să inițieze luarea de măsuri pentru îmbunătățirea situației țărănimii.
Dinicu Golescu se va îmbolnăvi, însă, de holeră, găsindu-şi sfârşitul la 5 octombrie 1830, la Bucureşti, la vârsta de 53 de ani, înainte de a-şi vedea toate acele proiecte realizate.
Exemplul de patriotism şi idei reformatoare s-a transmis celor patru băieți ai săi, Radu, Ștefan, Nicolae şi Alexandru, care sunt viitorii protagoniști, alături de vărul lor Alexandru Arăpilă, ai Revoluției de la 1848.
sursa: radioromania.ro
