”Mangalia la zenit!
Umbra se-ntinde lungă. Umbre prelungite, totuși fierbinți. După amiază cu miez de amintire, oleacă mai amară. Mai Amară decât cine? Depinde. Poate gust de nisip sărat scrâșnind între măsele. Gust iute de aducere aminte, mai fierbinte, mai usturător decât pielea înroșită din spatele genunchiului. Arsură de ambiție prostească, de înțeles, totuși: să mai smulgi o oră vacanței, soarelui, mării. La plajă, pe plajă, cât mai bronzată, cât mai prăjită. Cât mai neagră. Fără nămol, desigur, fără nămol.
Oh, detestam nămolul. Miroase groaznic, ce scârbos. Numai babele și moșii. Ce caraghioși, ridicoli: umblă de colo până colo, ca niște broaște țestoase bipede, cu carapacede pământ, de namol uscat… Se plimbă pe lângă mal, cu apa până la glezne, țepeni și scorțoși, cu brațele ridicate și întoarse, cu nămolul crăpat. Se usucă la soare: cică le face bine!!!
Nu mă interesează, nu-mi pasă: eu n-am să ajung niciodată să mă dau cu nămol…
….astăzi am fost la proceduri.
“La procesiuni”, cum bine spune Claudiu. Claudiu Istodor ,desigur.
Genunchiul, spatele: lombara, cervicala…dureri, amorțeli. Cumva, și palmele. Încheieturile. Spaimele. Neputinței. Regretele.
Pe culoare, pe lângă mine, în fața mea, în spate treceau oameni. Oameni de toate vârstele, cu afecțiuni mai grave sau mai ușoare. Mergeau însoțiți sau în baston, se grăbeau sa facă procedurile. Cu nămol. Nămol de Techirghiol.
Mi-e mai bine, chiar după prima ședință.
Mulțumim.
Mulțumesc, Mangalia.
Mulțumesc, Techirghiol.
Mulțumim, oameni buni. Mulțumesc doctorilor balneologi. Mulțumim doctorilor gerontologi. Așa se zice: gerontologie.
Ana Aslan, un geniu, se zice. Mai știe cineva ce s-a ales de Institutul de Gerontologie “Ana Aslan”?”, este mesajul postat de Maia Morgenstern, una dintre cele mai cunoscute și iubite actrițe.