Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia (SBRM) are mai multe proiecte de modernizare, la aproape 60 de ani de la înființare. Potrivit reprezentanților conducerii, unitatea medicală va eficientiza și optimiza toată gama de servicii  oferite pacienților români și străini. Instituția este, de altfel, un reper în medicina balneară din țara noastră, fiind declarată „de interes național” și având o autonomie aparte față de alte spitale din România. Un scurt istoric al SBRM arată că, în 1950, are loc, la Mangalia, prima conferință națională de balneologie. Locul desfășurării a fost ales în baza potențialului terapeutic, deja cunoscut, al izvoarelor vechi, minerale, sulfuroase mezotermale și influenței pozitive a climatului marin, în tratarea bolilor reumatice și a sechelelor de poliomielită. Toate aceste resurse naturale de excepție au determinat Guvernul să clasifice orașul ca stațiune și să ia decizia construirii viitoarei baze balneare. Dat în folosință în 1960, Sanatoriul este opera arhitecților Cezar Lăzărescu și Dinu Gheorghe, făcând parte dintr-un proiect mai amplu de dezvoltare a orașului, aprobat prin HCM, în august 1959. Construcția a fost realizată de MAI, cu sprijinul deținuților, iar un an mai târziu, transferată Ministerului Sănătății. Baza de tratament a fost extinsă ulterior, spre actualul hotel President, în anul 1976, cu un nou corp, cunoscut sub numele de “Cupola”. În aceeași perioadă se edifică și baza B, într-un complex comun cu fostul hotel Mangalia (actual Paradiso), cu servicii de tratament balnear pentru turiștii români, dar mai ales străini.