Ce drama ti s-a harazit, splendida tara! Ce peisaje uimitoare, ce bogatii naturale, ce oameni creatori si harnici ai avut parte. Decenii la rand s-a construit aproape monumental, uneori printr-o munca sisifica. Ce hidrocentrale spectaculoase, ce viaducte temerare, ce industrie constructoare de masini, ce sistem de irigatii ultraproductiv, ce combinate cu furnale fumegand neincetat a viata continua. Ce turism productiv de nivel international care surclasa multe tari cu traditie. Ce poeti, scriitori, ce arta teatrala si cinematografica de o valoare incomensurabila cu premii internationale pe masura. Din nefericire am avut si acel fatidic deceniu al anilor  ’80, cand in virtutea platii datoriei externe, au existat si multe lipsuri si frustari. Dar, tocmai in anul urmator, cand tara intra pe plus si se pregatea de o noua perioada de inflorire, a venit Apocalipsa cu numele de “Democratie”. Nu gandesc nostalgic, ci doar cu masura adevarului. Doar el ma calauzeste si nimic mai mult. Forte economice oculte au intrat repede in jocul perfid al distrugerii si al jefuirii, folosindu-se chiar de fariseii autohtoni.

Primul dintre ei a fost scos la inaintare prin vocea lui Petre Roman, fiu de nomenclaturist comunist, care declara in ianuarie 1990: ”Industria Romaniei este un morman de fiare vechi”. Adica trebuie demolata. O industrie care exporta in zeci de tari era, dupa mintea lui de gigolo ieftin, o ruina. Se umfla in pene ca studiase la Sorbona, in Franta, dar nu spunea motivul. Ei bine, motivul nu era acela ca avea o minte stralucita, nici pe departe, ci faptul ca Elena Ceausescu nu era deacord cu relatia amoroasa pe care o avea cu fiica ei Zoe Ceausescu. Ca sa sfarseasca acea relatie, Petre Roman a fost trimis la celebra universitate. Acesta a fost motivul.

Dupa revolutie, cu verva lui smechereasca si prestanta cinematografica studiata, a devenit repede idolul femeilor fara cap si cu orgasme neimplinite. Fiecare baie de multime a lui era urmata de masuri de demolare a economiei si de indatorare a tarii. Dupa el au urmat alti sacali instruiti de emisarii straini, cei care reprezentau interesele oculte ale globalizarii. Si baietii s-au pus pe treaba. Au construit partide controlate cu dibacie de conducatorii departamentelor si sectiilor de Securitate. Securitatea, la randul ei, a fost impartita in mai multe structuri, cu alte denumiri:SRI, SIE, 215, DIE etc. Chiar daca unii erau 4 ani la putere si altii in opozitie, cascavalul il imparteau impreuna.  Cele mai bune sectii sau segmente din intreprinderi erau luate pe nimic, dupa ce le falimentau  voit, de noii nomenclaturisti numiti acum democratic deputati, senatori, ministri, secretari de stat, prefecti, primari sau presedinti de consilii judetene. In jurul lor s-a creat esalonul doi de viespi care racolau si jefuiau la greu bunul faurit de un intreg popor. Viespile deveneau pusculitele pline de bani pentru campaniile electorale, iar apoi, tot ce cotizau se intorcea inzecit dupa alegeri prin contracte preferentiale cu institutiile  publice. In acest timp si in aceste timpuri, plebeii care trudeau pe nimic si cotizau greu la taxe si impozite inrobitoare, ramaneau tot prosti, sperand de la o alegere la alta.

In primii ani ’90 se crease un plan diabolic de exterminare a economiei, prin inventarea acelui blocaj financiar. Fiecare intreprindere avea de primit bani pentru produsele livrate, dar nimeni nu putea plati. Se creasera si stocuri de marfa ca o povara financiara in plus. De aici s-a declansat operatiunea “ sa le inchidem, ca nu sunt rentabile”.

Asa a aflat si romanul dupa zeci de ani de munca ce inseamna sa fii somer. Au urmat drame dupa drame. Unii au pus “botul” si s-au bucurat de salariile compensatorii. Au huzurit, bine merci, cateva luni, si apoi i-a luat disperarea.

La Brasov, cand fabricile de tractoare si autocamioane s-au inchis, miile de moldoveni veniti sa lucreze cu multi ani in urma aici, si-au luat salariile compensatorii, si-au vandut apartamentele si au pornit spre satele moldave de unde venisera. Au crezut, in bucuria lor de moment, ca fac pe dracul ghem. Peste alti ani, de foame si nevoi, au pornit sa lucreze in tari straine, lasand de izbeliste parinti, familii, copii. Un exod jalnic si distrugator.

Adio, Siderca Calarasi (499 miliarde), Doljchim Craiova (419 miliarde), RomLine Constanta (306 miliarde), Navrom Constanta (284 miliarde), Dunacor Braila (270 miliarde), Mercur Oradea (260 miliarde), Ferom Tulcea (198 miliarde). Adio altor sute de miliarde fiecare, pentru Republica Bucuresti, Vulcan Bucuresti, combinatelor de la Hunedoara, Resita si Calan, santierelor de constructii navale Oltenita, Galati, Braila, Turnu Severin, Constanta, adio Aro Cimpulung Muscel, adio RAFO Onesti, Savinesti, 1 Mai Ploiesti si altor zeci si zeci de perle industriale care au fost.

Nici popoarele migratoare sau de ocupatie nu au jefuit atat de crunt precum proprii nostri jefuitori, aparatori ai democratiei.

Stati aproape. Va urma.