Ca in vrmurile de ocupatie otomana, reprezentantii tarii au fost chemati in fata emisarului “Inaltei Porti” americane. O poarta atat de inalta care se deschide foarte rar pntru romani si nu poate fi escaladata. In schimb romanii aduc mereu tribut de parca am fi pierdut un razboi in fata lor. Sau poate am pierdut razboiul cu propria constiinta, cu patriotismul, cu mandria. Boierii nostri din parlament in frunte cu domnia sa paharnicul vestit, dar si primul nevrednic al tarii, vor da socoteala se pare pentru trei teme. Impartialitatea justitiei, statul de drept, iar a treia fiind legata de conditiile din inchisorile romanesti in urma sesizarilor facute de ONG-uri inca din 2007.

Stam prost la toate trei capitole. Analizand insa cum emisarul american vine si convoaca presedintele CSM si Ministrul Justitiei la discutii, nu putem sa nu ne intrebam de cand am devenit colonie americana ? De cand un ministru este chemat urgent la raport in propria tara impreuna cu noul presedinte al CSM ? Nu ne aminteste de istoria celor numiti si care trebuiau sa fie vizitati din cand in cand de emisari si maziliti daca nu jucau precum se ordona ? De ce vine interventia americana acum si nu de cand a inceput societatea civila sa semnaleze la nivel international ceea ce se intampla in Romania ?  Chiar si faptele bune ale guvernului american sunt acum puse sub semnul indoielii. Daca tot sunt ingrijorati de noi, de ce nu ne ajuta si in cazul extractiilor prin fracturare hidraulica ?  Suntem buni doar la muls de resurse, depozit de armament pentru razboaiele deschise cu tarile islamice si contractele de asfaltare care nu se concretizeaza.

Primele doua puncte care se vor discuta tin total de partea politica. “Intamplator” suntem in precampania pentru alegerile europarlamentare. Am suparat “Inalta Poarta” prin apropierea de China. Suparam si prin faptul ca noul guvern aservit, nu poate stapani populatia care protesteaza impotriva fracturarii hidraulice. Ultimul punct este ca urmare a conditiilor inumane din centrele de detentie. Multi cred ca toti care sunt inchisi merita conditii cat mai rele. Este deja demonstrat la nivel mondial ca  detinutii care au suferit rele tratamente se inraiesc si nu se reabiliteaza, din contra, se razbuna pe societate. Cei care gestioneaza situatia din centrele de detentie arata mereu situatia distorsionata si pozitiva. Cand sunt totusi prinsi cu minciuna, arunca totul pe lipsa de fonduri, cu toate ca mereu primesc, detinutii muncesc sub contract si sume considerabile se reintorc in sistem. Multe renovari sunt facute cu fondurile detinutilor. Unde se duc fondurile ? Acum sa privim si cat ne costa procesele castigate la CEDO !

Potrivit ANAF statul roman a fost obligat la plata urmatoarelor sume cu titlul de despagubiri:

– 2008: 47.185.480,32 lei

– 2009: 41.232.042,65 lei

– 2010: 48.320.194,89 lei

– 2011: 8.554.194,62 lei

– 2012: 8.779.648,68 lei

– 2013 (prima jumatate) 1.455.068,48 lei.

Despagubirile platite de statul roman ca urmare a condamnarilor suferite la Curtea Europeana pentru Drepturilor Omului in ultimii 5 ani sunt de aproape 35 milioane de euro.

Cu capul plecat, boierii din parlament pun biruri cat mai mari si dau bogatiile tarii puterilor lumii pentru a fi protejati in scaunul domnesc. Cei care se rascoala vor fi redusi la tacere, aruncati in temnite. Istoria se repeta, rascoala de la 1907 incepe sa se asemene cu cea de la Pungesti din 2013, intre ele am avut si o revolutie in 1989 care nu ne-a invatat nimic.