Ca o obligație morală de a continua pilda părinților noștri, Aurelia (1925-2006) și Constantin Ninu (1915-2004), după decesul acestora, eu și fratele meu, George, am fondat mai mult ONG-uri, cum ar fi Subfiliala Mangalia a Asociației Naționale CULTUL EROILOR „Regina Maria”, „Victoria Revoluției din Decembrie ’89”, „Asociația CULTUL EROILOR Mangalia”, „Alianța Demnității Noastre”.

În apele tulburi, chiar și astăzi, ale evenimentelor de după evenimentele din Decembrie 1989, simțeam nevoia să păstrăm ceva din valorile spirituale ale poporului nostru, or cultul Eroilor impune de la sine respectul și recunoștința pentru faptele lor. Deținător a numeroase medalii și distincții obținute pe front, cu documentele respective atestatoare („Cruciada împotriva Bolșevismului”, două „Virtuți Militare”, „Bărbăție și Credință”, „Serviciu Credincios”, „Crucea de Fier”, cu brevet în limba germană, „Pobeda”, cu brevet în limba rusă, „Eliberarea de sub jugul fascist”, „Meritul Militar”), tatăl nostru a trecut printre furcile caudine ale perioadei care a urmat încheierii păcii, la 9 mai 1945. Nedreptățit în permanență, și-a făcut datoria și pe șantierele patriei, contribuind, ani întregi, rupt de familie, la înălțarea unor mari obiective industriale, care au făcut ca România să se ridice din propria cenușă, printre țările de frunte ale mapamondului.

Citind enorm, sub supravegherea atentă a mamei, care ne concura, din acest punct de vedere, mi-am urmat chemarea și, după terminarea liceului, am luat calea Ieșilor, spre a mai afla câte ceva, în plus, despre operele cronicarilor, ale clasicilor Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu și, desigur, ale lui Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Am cunoscut foarte bine, cu această ocazie, zona Moldovei, răscolindu-i județele, timp de trei ani, în căutare de folclor. „Dulcele grai moldovenesc ” avea ceva inconfundabil, care îți mergea la inimă. Iată de ce, vara trecută, am dat curs invitației dlui Cezar Pânzaru, președintelui asociației „Pro Basarabia și Bucovina”, fiind și eu o părticică din imensul grup, adunat din toate colțurile României și ale Republicii Moldova, pentru a sărbători „Ziua Limbii Române” și a participa la festivitățile ocazionate de începutul anului școlar 2018-2019. Copii, tineret, adulți și vârstnici am vibrat la fel, slujind cu fidelitate „Patria” noastră, LIMBA ROMÂNĂ, cum, inspirat, o definise genialul poet ploieștean Nichita Stănescu.

Atunci, m-am decis, împreună cu fratele, să lansăm o chemare, „Urbi et Orbi”, pentru strângerea de cărți, cu scopul de a le trece Prutul, tabloul realizat de prietenul nostru, pictorul renumit Niculae Găgeanu fiind pașaportul nostru spre inimile și mințile unor donatori atât de variați, ca vârstă, preocupări și religii. Și iată că, surprinzător, în numai câteva săptămâni, au fost strânse mii de volume, care au umput trei încăperi din localul aflat pe spațiul moștenit de la părinți (350 m2 pentru decorațiile de front, în locul celor 500 m2, cât i s-ar fi cuvenit, de drept). Și, astfel, am trecut Prutul pentru a doua oară, cu fratele la volan, ducând aproape o mie de volume și jucării, unor oameni minunați, profesori și preoți, din Băxani, Soroca, Volovița și Căușeni.

A treia călătorie în Republica Moldova am făcut-o, în zilele de 14, 15 și 16 februarie a.c., cu certitudinea că, deja, cunosc traseul mult drag mie, care leagă sudul de nordul țării acesteia, misterioasă foarte pentru mulți dintre semenii mei de dincoace de Prut.

Mulți dintre cunoscuți și-ar fi dorit să mă însoțească, dar „legarea de glie”, prin lipsa de timp și de bani pentru drum, a rămas o lege nescrisă a pământului acestuia, stropit cu sângele părinților, moșilor și strămoșilor noștri!

Așa se face că, lăsându-l suferind acasă pe fratele meu, George Ninu, m-am încumetat, eu, unul din cei doi inițiatori de proiecte, să înfrunt, de unul singur, necunoscutul unui alt nou „pelerinaj, la locurile sfinte” ale unei mari istorii.

Și, ca să putem finaliza cu cinste ceea ce ne propusesem de mai mult timp, atât concursul „Eroul din familia mea”, ajuns la a șaptea ediție, cât și mai noul deziderat „Cărțile trec Prutul”, ne-a fost atât de greu să acceptăm sponsorizarea privind transportul masiv de volume, de la mijlocul lunii februarie. Câte promisiuni deșerte, câte dezamăgiri crude, din partea unor cunoscuți sau autorități, nu ne-au încărcat sufletele ajunse, deseori, în pragul disperării! Dar, până la urmă, după atâtea ezitări, am drămăluit la maximum banii oferiți de oameni generoși, precum Georgia Arghir (1.500 lei) și Liana Naum (100 lei, în numele Comitetului Național Român pentru Drepturile Copilului Constanța), pentru a face să pot fi ajutat de un priceput rutierist european, fost elev, dl Marius Colareza, ale cărui sfaturi și informații ne-au fost de un mare ajutor.

Cărțile constituie un tezaur al omenirii și întâmplarea a făcut să purcedem la drum tocmai de „Ziua Internațională a Cărții Dăruite”, care s-a suprapus peste un alt eveniment remarcabil, aniversarea marelui poet basarabean GRIGORE VIERU (n. 14 februarie 1935 – m. 18 ianuarie 2009).

După trecerea, nu fără dificultăți, a vamei cu această comoară insolită, de neprețuit, a filelor galbene de vreme, ne-am îndreptat spre capitala culturii moldave de peste Prut, CHIȘINĂU, regretând timpul pierdut, care ne-a împiedicat să ne putem întâlni cu părinți și profesori ai reputatului liceu „Mihail Sadoveanu”. Cu câtă căldură ne-au întâmpinat gazdele fidele dorinței de a ne cunoaște, în ciuda orei târzii, dl director Ion Popov și dl profesor Valeriu Chiper și soția sa, oameni de o cultură remarcabilă, cu ultimul având și unele afinități, în domeniul etnografiei și al folclorului. După găzduirea la cel mai de seamă hotel din capitală, a doua zi, dimineața, am avut ocazia să primim și noi câte o porție din hrana elevilor, existentă în meniul acelei zile, apreciind curățenia cantinei și profesionalismul personalului din bucătărie.

Într-unul din cabinetele școlii, după ce am admirat îndelung materialele de pe hol, cu imagini și fragmente din opera poetului național Grigore Vieru, ne-am aflat față în față profesori și elevi, prezentându-ne atât pe noi, cât și proiectele aflate în derulare. Cu multă atenție, au fost acultate aprecierile noastre despre concursul „Eroul din familia mea”, la a cărei ediție au fost invitați să participe, cu atât mai mult cu cât, internaționalizat deja, în ediția de anul trecut câștigătoarea secțiunii pentru elevii de liceu a fost o elevă din raionul Anenii-Noi, Roxana Vicol. De asemenea, ca mesager al unuia din liceele mangaliene, am transmis dorința unei colaborări viitoare între cele două instituții școlare, printr-un parteneriat valoros. Totodată, au fost înmânate și diplome, într-o reciprocitate emoționantă.

După donarea unor volume, ce s-ar fi vrut a fi circa o mie, ne-am despărțit cu regrete de atenții noștri amfitrioni, îndreptându-ne spre Soroca.
Cum la Școala Gimnazială „Alexandru Lupașcu” din Volovița mai fusesem cândva, cu un prim lot de cărți, m-a bucurat nespus revederea cadrelor și a copiilor de aici. Programul surpriză, închinat lui Grigore Vieru „un Eminescu al poeziei basarabene,”, reluat, de altfel, special pentru noi, ne-a încântat. Coordonator a fost doamna profesoară Mariana Doboșeriu, care ne-a făcut și prezentările, printre distinșii invitați fiind colegele noastre din Chișinău, doamnele profesoare Maria Pirlitan (Liceul Teoretic „Constantin Stere”), Lucia Bunescu (L. T. „Petru Rareș”), Olga Ghergheligiu, de la L. T. „Ion Creangă”, unde mai fusesem deja, acolo, în toamnă, cu o altă donație de cărți, dar și preotul Florin Doboșeriu. (Nu pot să nu fac mențiunea că soții Doboșeriu au predat, cândva, la școlile din Mangalia, unde s-au și cunoscut, înainte de căsătorie. Legătura cu Școala „Gala Galaction” chiar a fost păstrată, printr-un parteneriat derulat anul trecut, în preajma sărbătoririi Mărțișorului, când au primit oaspeți mangalieni.)

O reușită deplină, într-un cadru ad-hoc, cu flori, desene, expoziție de cărți, proiecții în powerpoint, recitări și cântece într-un montaj literar exemplar, „Refugiu în opera lui Grigore Vieru”, susținut de către școlarii clasei a III-a, sub îndrumarea doamnei învățătoare Cristina Sirghii!

După luările de cuvânt, ocazionate de această caldă întâlnire, în care a prevalat ideea de a cinsti cartea, cu atât mai mult cu cât ea mijlocește legăturile dintre oameni, pe baza afinităților și a dragostei pentru frumos, au fost înmânate diplome, fiind ele înseși relevante încununări și recunoașteri ale unor mari eforturi pentru întărirea legăturilor între românii condamnați istoricește de a se afle, încă, de o parte și de alta a Prutului, care, parafrazându-l pe „regele poeziei, veselul Alecsandri”, ar trebui „secat dintr-o sorbire”. Detalii interesante ne-au fost dezvăluite de către doamna profesoară Olga Gherghelegiu, președinta ONG-ului „Consiliul Unirii”, în legătură cu inițiativa unui tânăr jurnalist de a încinge o horă a Unirii, de 1 Decembrie 2018, în jurul Cetății Soroca, filmuleț reluat și postat chiar de către noi, cu foarte multă priză la cititorii din multe țări, navigatori pe facebook.

O scurtă deplasare la Ocolina a putut face posibilă donarea unor cărți și la școala de acolo, întâlnind-o, cu această ocazie și pe doamna Galia, pensionară, fostă profesoară și directoare, cândva, a acelui lăcaș de educație, mătușa principalului sponsor al călătoriei noastre.
După descărcarea celei mai mari părți din cărțile aduse, lăsând mai multe volume și jucării și pentru primarul și, totodată, părintele Ghenadie Pereteatcu din Băxani, ne-am despărțit, cu regrete de familia Mariana și Florin Doboșeriu, care, binevoitori, ne-au ajutat să ne orientăm mai repede spre ieșirea din Soroca.
Nu a fost prea ușor drumul spre Căușeni, întrucât începuse a se însera, iar GPS-ul a ales, din păcate, un traseu scurt, dar care, de fapt, ne-a făcut să ne rătăcim prin sate și drumuri de țară. Culmea a fost că GPS-ul aflat la bordul mașinii nu a putut găsi nicidecum localitatea Căușeni (reședință de raion!), așa că a trebuit să ne descurcăm tot cu GPS-ul de pe telefonul mobil.
Cum am ajuns foarte târziu în oraș, am ratat, și aici, întâlnirea cu profesori și invitați, dar am fost întâmpinați cu aceeași căldură și atenție de dl profesor Valeriu Ostaș, directorul „Casei Limbii Române”. După găzduirea la o pensiune din apropiere, a doua zi am descărcat cărțile în locul amintit, unde ele se simt cel mai bine, urmând a fi distribuite spre locațiile cunoscute din vară, Zaim, Tocuz, unde am fost invitat, ca președinte al Subfilialei Mangalia a Asociației CULTUL EROILOR „Regina Maria”, cu ocazia sărbătoririi Zilei Limbii Române. Aici, l-am reîntâlnit și cunoscut mai bine pe scriitorul Ioan Găină, din Zaim, cu care am făcut schimb de autografe pe cărțile noastre.
Cu regretul de a nu fi putut dispune de TIMPUL care „părea că nu mai are răbdare” (Marin Preda), ne-am luat rămas bun într-un cadru deosebit de plăcut, la o pensiune unde am avut prilejul să savurăm preparatele noastre tradiționale, udate cu un pahar de vin, care au făcut să mă poarte cu gândul la paginile unui maestru al prozei românești, inegalabilul Mihail Sadoveanu, în care ospățul devine ritual cu semnificații multiple ale ospitalității moldovenești. „Clipă, o, rămâi!” am fi exclamat și noi, odată cu eroul celebrului poem „Faust” de Goethe.
Așa cum un alt autor german, Michael Ende, își intitula unul dintre romanele sale pentru copii, „Povestea fără sfârșit”, am găsit nimerit acest titlu și noi, căci el exprimă nu numai „clipa de veșnicie” din sufletele noastre, dăruită de amintitul fugar „pelerinaj”, ci și ideea reluării la nesfârșit a unei călătorii minunate într-o țară de basm, care este a noastră, a tuturor celor care vorbesc și simt românește.

* * *
Mulțumim, și pe această cale, tuturor celor care, donatori, sponsori, prieteni, cunoscuți mai mult sau mai puțin, ne-au fost alături în derularea unui proiect ale cărui dimensiuni uriașe ne-au depășit așteptările.
Suntem siguri că, prin intermediul cărților care au trecut Prutul, ne vom simți și mai apropiați toți românii, „… Ca doi frați într-o tulpină, / Ca doi ochi într-o lumină”, purtând cu toții povara realizării unui mare vis, UNIREA!

* * *
Prezentăm, mai jos, tabelul cu numele donatorilor și ale celor care ne-au sprijinit efectiv în derularea unui proiect uriaș, unic, poate, în felul său, cărora le mulțumim, și pe această cale, pentru eforturile și înțelegerea menirii noastre ca oameni și, deci, ca români, așteptându-i, în continuare, pe cei care nu și-au luat diplomele, să treacă pe la sediul asociațiilor noastre din Mangalia, str. Oituz, nr. 3, spre a le fi înmânate!

COMPANIA „AUCHAN” (CONSTANȚA-NORD), INGINER LIANA NAUM, „COMITETUL NAȚIONAL ROMÂN PENTRU DREPTURILE COPILULUI” CONSTANȚA, CEZAR PÎNZARU (ASOCIAȚIA „PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA”), TRAIAN BRĂTIANU, NICULAE GĂGEANU, AURICA VIERU, VIOREL BIBU, VASILE-VIOREL POP, FAMILIA ING. ION ENE, REMUS MACOVEI, DAN NICOLAU, FAMILIA ANDREEA ȘI CIPRIAN BODNĂRESCU, FAMILIA DOREL -IOAN OLARU, FAMILIA RALUCA ȘI ROBERT BĂNICĂ, ANDREEA PASCU, FAMILIA BODEA, FAMILIA LENUȘ FĂTU (din CONSTANȚA), FAMILIA MARIA BELOV, SECARĂ VICTOR-MARIUS, FAMILIA VASILE ȘI MARTA STĂNOIU, COSTEL PANAIT, MARIUS COLAREZA, PRIMĂRIA MUNICIPIU MANGALIA, UNIUNEA SCRIITORILOR DE LIMBA ROMÂNĂ (1. DIANA CIUGUREANU, 2. VALERIU OSTAȘ, 3. MARIANA DOBOȘERIU, 4. GHENADIE PERETEATCU, 5. ION POPOV, 6. SVETLANA RAHIMOV, 7. MIHAI GOIAN, 8. IOAN GĂINĂ)

Galeria foto poate fi vizualizată AICI.