O nouă lansare de carte, la Clubul Artelor „Solteris”, „Surâsul femeilor” de Ana Maria Bucur

0
36


Eveniment mult așteptat, lansarea celui de-al treilea volum cu versuri al autoarei Ana-Maria Bucur a umplut „Sala Coloanelor”, a primitorului „Cerc Militar” din Mangalia. Un auditoriu elevat, cu un ridicat nivel de cultură, dată fiind pregătirea intelectuală deosebită a iubitorilor de frumos.
Incitantul titlu, „Surâsul femeilor”, inspirat ales, a atras nu numai bărbați, ci și public feminin, dornic să mai afle câte ceva din eternul secret feminin.
Emilia Dabu, președinta Clubului de Arte „Solteris”, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a deschis momentul ce se anunța atât de liric, mulțumind factorilor de resort, comandantului garnizoanei, dl comandor Petrică Pîrvu, și directorului acestei instituții, dna ing. Liana Naum, pentru aprobarea derulării acestui deosebit act artistic, ce are loc, nu întâmplător, în luna florar, amintind, apoi, numele unei părți din cei prezenți, membri ai Clubului, personalități ale orașului, precum și reprezentanții mass-mediei ș.a.
Prezentarea cărții dnei Ana Maria Bucur a evidențiat calitățile acestui op, cu poezii scrise în vers alb, încărcate de metafore cu înțelesuri multiple, dată fiind paleta uriașă de noțiuni aparținând unor domenii variate, în care își dau mâna științele (matematica, medicina, fizica etc.) cu filozofia, acea „cugetare sacră”, cum o numea poetul nostru național, Mihai Eminescu.
Cum iubirea rămâne „piatra filozofală” a universului poetic, desigur că ea este și tema principală a poeziilor, dar cu câtă pasiune și inedit este învăluit mesajul autoarei surprinde la modul cel mai plăcut. Aceasta a fost și concluzia altei poete consacrate, Aura Ardeleanu, ea însăși membră a „Uniunii Scriitorilor Europeni” din Republica Moldova. Incursiunea domniei sale prin volum a convins auditoriul de valoarea deosebită a cărții nou-lansate, lucru explicabil, de altfel, căci apetența pentru filozofie, psihologie, logică, științe și religie este un atribut firesc al poeziei actuale.
Odată începută, derularea „grațiilor” prinse în această „horă” a valorilor, a continuat cu nume consacrate, precum autoarele ilustrațiilor (dna profesoară Elena-Sanda Pădureanu) și cea a coperților (magica artistă a penelului Luiza Cala) sau dna dr. în arte, Tatiana Odobescu. Primele două doamne au vorbit, pe larg, despre semnificația desenelor, în care, deseori, cromatica joacă un rol important, dar semnificația desenelor, simbolistica lor dau de gândit chiar și celui mai experimentat criptolog.
Din versurile poetei au citit, cu fireștile virtuți ale artei actoricești, dna Aura Mircea, sufletista conducătoare a trupei de teatru „Thaliamar”, și una dintre „ucenicele-i vrăjitoare”.
De asemenea, a mai făcut elogioase aprecieri și dna profesoară Eugenia Petrache, una dintre membrele fondatoare ale grupului „LAMAJI SANA”.
Așteptată cu nerăbdare, a dezvăluit câte ceva din tainele unui debut atât de tardiv în ale actului poeticesc. După un parcurs firesc al dictonului cardezian, „Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum!”, având sprijinul solid al familiei, s-a văzut prinsă într-un zbor al cuvintelor, trecând peste reținerile inerente ale expunerii sufletului și gândurilor sale. De la volum la volum, s-a simțit tot mai sigură în se decide asupra necesității de a da ceva din prinosul eului său și altora, un dar menit a deschide inimile.
Cerându-și scuze pentru calitatea timbrului vocal, afectat de o răceală primăvăratică, a citit câteva poeme ce au capta, firesc, atenția celor din sală.
Concluzia cărții poate fi cea din finalul poeziei ce fixează și tilul volumului:
„ … Am ales ca surâsul femeilor să fie
instrumentul de măsurat
care-mi arată dacă
această carte e vie.”
Hiperintelectualizată, trăsătură a poeziei neo- și postmodernisme, lectura volumului „Surâsul femeilor” rămâne o dovadă inedită a rolului atât de important al textualismului, căci, jonglând cu serii metaforice și metonomice, setea cititorului de călătorii în vastul spațiu al culturii este potolită, astfel, pe deplin. (Ne-o demonstrează și intenția autoarei de a fi, mereu, în sprijinul unui lector informat, îndrumându-l, acolo unde este cazul cu explicația unor termeni ce pot părea pretențioși, adunați într-un „mini-glosar”, precum „alabastru”””, „Dao, „femto-secundă, „Geea”, „Hermes Trismegitul”, „Mantre”, „Malkut”, „nano-quarc”, „particule entanglate cuantic”, „ROGVAIV”, „Rumi”, „stroboscop”.)
De aceea, numai titlul, inspirat ales, trimite la celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci, „Surâsul Giocondei” sau „Mona Lisa”, simbol al tainei „eternului feminin”, or, feminismul este, desigur, o altă trăsătură a acestei frumoase cărți.
(Ne-am permis, plecând de la singura sursă a primului contact cu așteptatul volum, titlul în sine, să alcătuim cinci epigrame, cu un ”joc de doi” al cuvintelor din sintagmă, din care vă propunem câteva.
1. „SURÂSUL”, măi amice,
De-i de femei lansat,
Ești terminat, pot zice,
Că, să-l admiri, ți-i dat!
2. În carte, câte versuri îs
Legate toate-s prin „SURÂS”,
dar, „DE FEMEI” de te-ai legat,
Riști, din „citit” să fii „citat”!
3. „AL FEMEILOR SURÂS”
L-am citit dintr-o privire
Și, să nu mă fac de râs,
Scris-am vers de … mulțumire.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.