Noi doi atlanţi, noi doi amanţi
Ne-mbrăţişăm şi apa vine peste noi
Iubirea mea, iubirea mea
Nu-i niciun drum nici înainte nici ’napoi

R: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei şi-n somn îşi spun trufaş că nu
Tu porţi un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu

2. Eu nu mai plâng, căci în adânc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit
Şi prin prăpăd abia te văd
Dar tu să ştii că pân’ la moarte te-am iubit

3. Iubirea mea, te rog ceva
Ca pe o pradă să mă dai acestor peşti
Pe-al meu schelet să urci încet
Şi către alte continente să pluteşti

Versuri: Adrian Păunescu
Voce: Magda Puskas
Chitara: Rares Suciu