[VIDEO] “Istoria unei secunde” – eveniment dedicat poetului Adrian Păunescu, la Clubul Artelor “Solteris”

2
79

Duminică, 7 aprilie 2019, prietenii Clubului Artelor Solteris l-au omagiat, La Cercul Militar Mangalia, pe marele poet Adrian Păunescu prin muzică, poezie si pictură.
“Copil teribil al poeziei româneşti”, „poet de curte”, „ultimul mare poet comunitar/social român”, „sicofant al poeziei”, „poet naţional” sau „autor al vorbei goale” sunt doar puţine dintre opiniile răspândite în rândul unei generaţii cu sau fără blugi, care a aşezat în biblioteci poezia lui Adrian Păunescu înainte şi după 1989. Un lucru e însă sigur, „bardul de la Bârca” a fost, începând cu ultrasentimentalul an 1965, prezent în memoria tuturor românilor care au iubit fie poezia, fie cântările Cenaclului Flacăra, fie au rămas în faţa televizorului sau au cumpărat gazetele în care acesta semna rubrica. Adrian Păunescu a fost cel mai controversat poet, dar şi cel mai adulat de mase.
El a fost un “rău necesar”sau o pasăre măiastră a unei perioade cenuşii pe care a traversat-o poporul roman. Versurile sale sunt pline de muzicalitate şi sclipiri de geniu. Se spune că, intrarea lui în politică, i-a ucis poezia. Unii critici spun că poezia lui ar putea fi corect judecată abia peste un număr de ani.

Cei prezenti la eveniment s-au bucurat de poeziile poetului, recitate de membrii Clubului “Solteris” si de tinerii magicieni, de recitalul de muzică susținut de Corina Mihalache, precum și de o excepțională expoziție de grafică dedicată poetului – Pavana gândurilor – a artistului Lupu Costel,  sculptor, pictor, grafician, epigramist, caricaturist, modelator.

Născut la 13 iunie 1951, în Alexandria,  Costel Lupu și-a început activitatea artistică de timpuriu, strângând în palmares numeroase expoziții personale, premiate la nivel național, expoziții colective, dar și expoziții de lucrări grafice tematice în Madrid și Roma. Lucrările sunt în general realizate pe diverse tematici (Blaga, Eminesciana, Moromețiana).

La eveniment, moderat de poeta Emilia Dabu, au mai participat, alături de scriitorii şi pictorii Clubulului Artelor Solteris, consilierul local Mihai Sorin, poeta Diana Adam din Năvodari, pictoriţa Monica Goşoiu din Constanța, precum şi cadre didactice si oameni de cultură din Mangalia.

2 COMENTARII

  1. Intr-adevăr, la Mangalia duminică 7 aprilie 2019 a avut loc un eveniment cultural de mare anvergură, dedicat marelui poet Adrian Păunescu. În urmă cu nouă ani însuși Poetul a fost oaspetele nostru la Mangalia și avem amintiri deosebite. Un spectacol de muzică și poezie, însoțit de o expoziție de grafică semnată de artistul plastic Costel Lupu a transformat această duminică într-o stare specială de exaltare poetică și ne-a îmbogățit zestrea culturală a sufletelor noastre.

  2. Ceaușescu nu a murit ci trăiește prin nostalgici

    Mai jos scrisoarea “marelui poet” comemorat și promovat

    Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

    Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzându-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

    Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment. Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

    Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

    Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă. Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

    Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

    Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

    Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

    Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

    Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986. Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

    Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.