Islanda a avut parte de lovitura crizei mondiale provocata de institutiile financiare care conduc lumea dupa reguli proprii in 2008. Vor fi carcotasi care vor spune ca Islanda are o populatie cat o metropola din alte state. Un argument in plus sa intelegem ca productia este mai greu de realizat cand ai forta de munca putina pe o suprafata aproape egala cu cea a tarii noastre. Islanda este pe primul loc la conceptul de protectie a mediului, de unde romanii ar trebui sa invete chiar din spusele unor americani, conationalii celor care vin sa exploateze prin metode poluante terenurile din tara noastra: studiile americanilor de la Universitatile Yale si Columbia sunt raportate Organizatiei Natiunilor Unite si Bancii Mondiale. “Statele care nu iau in serios protectia mediului inconjurator se deterioreaza”, explica Daniel C. Esty, directorul Centrului pentru Politici de Mediu din cadrul Universitatii Yale.

Economia Islandei a fost pusa la pamant rapid, datoria externa ajungand de 5 ori mai mare decat produsul intern brut la peste 50 miliarde euro, moneda nationala s-a depreciat cu peste 35%. Creditul in Islanda se dadea si prin SMS nu numai cu buletinul, astfel si cetatenii altor tari au apelat la bancile din Islanda chiar si pentru depuneri. Problema totusi nu era in acordarea creditelor usoare cum am fost mintiti mereu de analistii platiti sa ne duca pe o pista falsa. In plina criza toate tarile sustineau cu bani grei institutiile financiare private din buzunarul cetateanului de rand fara sa intrebe daca este de acord. Islanda a fost singura tara care a facut un referendum si a cerut opinia populatiei care a refuzat sa intretina institutiile financiare private. Bancile au fost lasate sa dea falimet. Anglia si Olanda au incercat sa amendeze curajul Islandei.  F.M.I. -ul celebru si la noi in tara a incercat sa opreasca actiunea Islandei. Nimeni nu a putut sa-i opreasca pe cei care conduceau Islanda sa faca ceea ce trebuie pentru cetatenii lor. Sistemul corupt era zguduit de curajul de a nu plati datoriile unor institutii private din banii cetatenilor si sa-i indatoreze pe urmatorii 20 de ani. A fost nevoie doar de bun simt, persoane la conducerea tarii care nu au pus pret pe interesul propriu si au respectat cetatenii.

Declaratia presedintelui Islandei Olafur Ragnar Grimsson a fost uluitoare la nivel mondial: ”Islanda nu a urmat masurile economice “ortodoxe” implementate de economia occidentala ,ba chiar a lasat bancile sa dea faliment. Islanda nu a adoptat nicio masura de austeritate, asa cum s-a facut în toata Europa. Rezultatul este ca dupa numai 4 ani, Islanda se reface rapid, în timp ce restul Europei înca sufera de pe urma crizei. De ce consideram bancile “sfinte biserici” ale economiei, peste tot în Europa? De ce nu lasam bancile private sa dea faliment, ca orice societate comerciala? Salvarea bancilor inseamna ca bancherii sa fie lasati sa beneficieze de favoruri uriase, iar greselile lor sa fie platite de catre oamenii simpli prin cresterea taxelor si a altor masuri fiscale, toate sub scuza austeritatii. Trebuie sa va dati seama ca oamenii nu vor accepta asta la nesfârsit.”

Raspunsul Islandei la refuzul de a ajuta financiar bancile a fost uluitor. Doar 50 de persoane ar fi fost cu adevarat benefciarii acestui ajutor financiar. Punem pariu ca acele persoane erau tocmai actionarii acestor banci. Pe vremuri am importat monarhii care au revenit pentru a retroceda, pentru a mai mulge cate ceva din tara asta saracita. Ar fi un vis frumos sa putem importa macar pentru 4 ani conducerea din Islanda.